ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. X
din 24 octombrie 2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 09/02/2006

Dosar nr. 10/2005

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 74 de judecători din totalul de 111 judecători în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul intervenirii graţierii pentru unele dintre infracţiunile aflate în concurs, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile, iar graţierea individuală vizează pedeapsa rezultantă aplicată.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii de faţă, constată următoarele:

În aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, cu referire la art. 120 din acelaşi cod, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod diferit cu privire la modalitatea în care trebuie efectuată contopirea pedepselor în caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii.

Astfel, unele instanţe, în caz de concurs de infracţiuni, pentru care au stabilit numai pedepse cu închisoarea, le-au contopit în conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în sensul că au aplicat pedeapsa cea mai grea, după care, considerând că pedeapsa rezultantă reflectă întregul ansamblu infracţional, au constatat graţierea acesteia.

Alte instanţe, dimpotrivă, după stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune aflată în concurs, au procedat la contopirea acestora şi au dispus să fie executată pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui eventual spor, dispunând apoi descontopirea pedepsei rezultante astfel calculate în pedepsele componente, precum constatarea graţierii celor pentru care a intervenit această măsură de clemenţă.

În fine, alte instanţe, stabilind pedepse distincte pentru toate infracţiunile aflate în concurs, au constatat graţierea fiecărei pedepse căreia îi era aplicabilă această măsură de clemenţă, iar în final au contopit numai pedepsele executabile, care nu au făcut obiectul graţierii sau au fost graţiate parţial.

Aceste din urmă instanţe au procedat corect.

Într-adevăr, prin art. 120 alin. 1 din Codul penal se prevede că "graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară", iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, "graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat", în care caz "partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător", iar "dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată".

În dezvoltarea dispoziţiilor din Codul penal menţionate, prin art. 1 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii, s-a subliniat că "graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară".

Prin aceeaşi lege s-a prevăzut, la art. 2, că "graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie".

Fiind o cauză de înlăturare a convenţiilor condamnării, graţierea are ca obiect, de regulă, pedeapsa principală, indiferent de modalitatea de executare.

În cazul pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, la care se stabilesc pedepse pentru fiecare infracţiune în parte, fiind aplicată în final o singură pedeapsă, rezultantă, pentru toate infracţiunile concurente, graţierea colectivă îşi produce efectele potrivit regulilor instituite prin art. 14 din Legea nr. 546/2002.

Astfel, în art. 14 din Legea nr. 546/2002 se prevede la alin. (1) că "în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni şi nu pedeapsa rezultantă", pentru ca în alin. (2) să se precizeze că "în cazurile prevăzute la alin. 1, dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă, care nu este graţiată, va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat".

Prevăzând, în art. 13 alin. (1) din aceeaşi Lege nr. 546/2002, că "graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere", legiuitorul a admis implicit posibilitatea ca actul de graţiere colectivă să intervină şi înainte de pronunţarea condamnării, pentru fapte săvârşite anterior. În această privinţă, prin alin. (2) al art. 13 din aceeaşi lege s-a subliniat că "atunci când legea intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii".

De aceea, în situaţia în care graţierea intervine înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, operaţiunea de contopire nu poate avea loc decât după constatarea graţierii, totală sau, după caz, parţială, a fiecăreia dintre pedepsele stabilite, pentru infracţiunile aflate în concurs, care sunt vizate prin actul de clemenţă.

Ca urmare, rezultă că nu pot face obiectul contopirii, conform prevederilor art. 34 din Codul penal, decât pedepsele executabile, pentru care nu a intervenit graţierea sau care au fost graţiate parţial.

Aşadar, în cazul intervenirii graţierii totale sau parţiale a unora dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs, operaţiunea de contopire, neputând privi decât pedepsele executabile, nu va putea fi efectuată decât în situaţia în care au rămas de executat cel puţin două pedepse privind infracţiuni concurente.

În ceea ce priveşte graţierea individuală, care, potrivit art. 3 din Legea nr. 546/2002, "se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare", este de observat că, în raport cu natura pe care o are, efectele sale nu pot viza, în cazul concursului de infracţiuni, decât pedeapsa rezultantă.

O atare soluţie se impune deoarece graţierea individuală, care se acordă numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în urma unor atente verificări, are ca temei considerente referitoare la persoana condamnatului, iar nu criterii de ordin obiectiv, privind natura faptelor penale vizate prin actul de clemenţă sau îndeplinirea de către unele categorii restrânse de persoane a anumitor criterii selective (tineri, bătrâni, femei cu copii minori etc.).

Pe de altă parte, din moment ce graţierea individuală priveşte pedeapsa rezultantă în ansamblu, efectele sale se limitează la pedepsele componente ale pedepsei rezultante, în această din urmă pedeapsă neputând fi absorbite, prin contopire, eventuale pedepse stabilite, prin hotărâri ulterioare, pentru alte infracţiuni concurente.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în caz de concurs de infracţiuni, dacă pentru unele infracţiuni s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau au fost graţiate doar parţial, precum şi că graţierea individuală vizează numai pedeapsa rezultantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul penal, stabilesc:

1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial.

2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu