Ucidere din culpă
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDECĂTOR CARMEN NELA PAŢILEA
SENTINŢA PENALĂ NR.460/10.10.2011
Asupra cauzei penale de faţă,
Constată că prin rechizitoriul nr..../P/2010 al Parchetului Moineşti,
jud. Bacău şi înregistrat sub nr...../260/2011 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul R V D-fîul lui ...,cetăţean român, căsătorit, şcoala profesională, conducător auto la SC M....SRL Roman, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
în actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul R V D la data de 08.07.2010, prin producerea unui accident de circulaţie, a cauzat uciderea din culpă a unei persoane, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, sau pentru îndeplinirea unei activităţi.
Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 08.07.2010, în jurul orei 03:30, R V D, angajat al SC M.....
SRL Roman, a plecat din localitatea Roman, judeţul Neamţ, spre punctul de lucru al societăţii angajatoare din localitatea Dărmăneşti, judeţ Bacău, la volanul autotrenului cu numărul de înmatriculare ..., tractând remorca cu numărul de înmatriculare ... ( ambele proprietatea SC M.... SRL).
împreună cu inculpatul se afla în cabină şeful de depozit al societăţii, numitul P V. în jurul orei 06:00, autotrenul condus de învinuit a ajuns în localitatea Dărmăneşti şi a întâlnit în drumul său un atelaj hipo tras de două cabaline şi condus de numitul M G, ce se deplasa din sensul opus. în atelajul hipo se aflau un număr de şase persoane, toţi fiind aşezaţi pe bănci improvizate fixate defectuos pe lateralele atelajului hipo.
A.
In momentul premergător impactului, R V D se deplasa cu autotrenul pe mijlocul dramului, ocupând o parte din banda de deplasare pe sensul opus, ajungând cu partea din dreapta autotrenului la aproximativ 1 metru de axul drumului. M G, conducătorul atelajului hipo, sesizând pericolul de impact, a tras hăţurile celor două cabaline, încercând să evite autocamionul prin virajul spre acostamentul din dreapta sa.
Ajungând în dreptul atelajului hipo, autocamionul condus de învinuit a lovit cabalina înhămată în partea stângă rupându-i piciorul, precum şi partea stângă a atelajului hipo.
Din cauza şocului ocupanţii atelajului hipo s-au dezechilibrat şi au fost proiectaţi de pe banchetele improvizate pe care erau aşezaţi, iar numiţii M G şi M M au căzut pe partea carosabilă, primul decedând pe loc.
Aducându-i-se la cunoştinţă inculpatului prevederile art.320 indice 1 Cod proc penală , acesta arată că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute in actul de sesizare a instanţei si solicita ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala.
Conform art. 320 indice 1 Cod proc penală pana la inceperea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute in actul de sesizare a instanţei si solicita ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala. Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, doar atunci când inculpatul declara ca recunoaşte in totalitate faptele reţinute in actul de sesizare a instanţei si nu solicita administrarea de probe, cu excepţia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.
Instanţa de judecata soluţionează latura penala atunci când, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
In cauză au fost efectuate expertize medico-legale ale victimelor accidentului din care au rezultat următoarele:
Raportul medico-legal de necropsie nr. 60C din 19.08.2010 (fi. 49-51 ) care a concluzionat că moartea numitului M G, în vârstă de 84 ani, a fost violentă. Ea s-a datorat suspendării bruşte a funcţiilor vitale, survenite consecutiv unui politraumatism, soldat cu traumatism cervical cu fractură mielică a coloanei vertebral cu secţiune medulară şi traumatism cranio -cerebral cu fractură de bază de craniu şi hemoragie meningee, leziuni produse printr-un accident rutier fiind sigur si direct letale si incompatibile cu supravieţuirea. In momentul decesului sângele nu conţinea alcool;
Raportul de constatare medico-legală nr. 460 IE din 22.09.2010 (fi. 38) a concluzionat că numita M M, a prezentat un politraumatism soldat cu plagă epicraniană, fractură dublă de mandibulă şi fractură deschisă humeras drept, ce s-au putut produce prin lovire - proiectare într-un accident rutier şi
datează din 08.07.2010, şi care au necesitat pentru vindecare îngrijiri mediale de 50-55 de zile.
S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică (fi. 67-70) care a concluzionat că:R V D nu a respectat regulile de circulaţie , trecând cu camionul pe partea stângă a drumului depăşind mijlocul şoselei. S-a apreciat că exista posibilitatea de a se ghida chiar şi în lipsa marcajului, după acostamentul din dreapta şoselei, a circulat cu o viteză de 58 km/h, încălcând art. 48 din OUG 19512002, potrivit cu care „ conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă", precum şi art. 47, 49 şi 54 din acelaşi act normativ potrivit cu care „ Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective"; „ limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h", „ conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere sau să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic M G a respectat regulile de circulaţie. Circula în mod regulamentar cu atelajul hipo pe partea dreaptă a drumului, distanţa de la laterala din stânga atelajului hipo la axul drumului fiind de 1,1 metri. Scaunele improvizate şi lipsa unor elemente de fixare a celor din atelajul hipo au condus la proiectarea acestora pe partea carosabilă, în momentul în care cabalinele au schimbat direcţia de deplasare spre acostamentul din dreapta drumului.
Situaţia de fapt a fost dovedită prin :proces verbal de cercetare la faţa locului (fi. 7-9);schiţa accidentului de circulaţie (fi. 10);planşă fotografică a aspectelor fixate cu ocazia cercetării la fata locului (fi. ll-23);proces verbal de cercetare criminalistică şi planşă foto (fi. 24 - 27);raportul medico-legal de necropsie nr. 60C din 19.08.2010 (fi. 49-51); raportul de constatare medico-legală nr. 460 IE din 22.09.2010 (fi. 38);declaraţiile martorilor raport de expertiză tehnică auto (fi. 67-70);declaraţiile inculpatului (fi. 71-78).
Fapta inculpatului R V D care la data de 08.07.2010, prin producerea unui accident de circulaţie, a cauzat uciderea din culpă a unei persoane, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, sau pentru îndeplinirea unei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă ,
prevăzută de art. 178 alin.2 Cod penal, pentru care se va dispune pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei conf. art.72 C.pen. se va ţine seama de gradul de pericol social al infracţiunii, de modalitatea de săvârşire dar şi de persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră în instanţă, are doi minori în întreţinere ,este la prima încălcare a legii penale.
Caracterizările de la locul de muncă şi de la Poliţia Icuşeşti, Primăria din aceeaşi localitate (filele 43-45 dosar) relevă faptul că inculpatul are un comportament decent , nu a avut fapte antisociale şi nu a fost sancţionat până în prezent nici administrativ şi nici contravenţional.
Astfel instanţa apreciază că rolul educativ al pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate, conform art.52 Cod penal.
Instanţa a avut în vedere în baza art.414 alin.3 din Codul penal, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I - c nu se va face automat şi va fi supusă aprecierii instanţei în funcţie de criteriile prevăzute de art.71 alin. 3 din Codul penal.
în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.
Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin.l Cod Penal, respectiv: pedeapsa rezultată aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare; inculpatul nu este recidivist; experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-i determina pe inculpaţi să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art.82 din Codul penal.
întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
în baza art.359 Cod proc. pen, va fi atrasă atenţia inculpatului asupra disp. art.83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
M M , unica moştenitoare a defunctului M G, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei despăgubiri civile , reprezentând 10.000 lei căruţa care a fost distrusă în totalitate, un cal care a murit în accident şi al doilea care a murit mai târziu dar din aceleaşi motive, 20.000 lei cheltuielile ocazionate cu înmormântarea şi praznicele aferente şi 3000 lei daune morale.
Prin martorii propuşi, I M şi S D (filele 52-53), care au fost implicate direct în pregătirile pentru înmormântare şi datinele ortodoxe ulterioare ,a rezultat că pentru înmormântare a fost necesară suma de 6000 lei, praznicele în număr de 5 praznice conforme religiei ortodoxe în valoare de câte 2000 lei fiecare , cel de un an costând 2500 lei.
Martora SD a declarat că un cal asemănător cu acela cu care a murit ca urmare a accidentului ar costa în jur de 2000 lei.
Partea civilă nu a demonstrat că ar exista legătură de cauzalitate între decesul celui de al doilea cal şi accident şi nici alte cheltuieli pe care le-ar fi făcut. Din chiar planşele foto care au fost realizate imediat după accident, a rezultat că atelajul nu a suferit distrugeri importante şi care nici nu au fost dovedite.
La interogatoriu partea civilă a recunoscut că a primit de la inculpat suma de 2000 lei în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare.
Cu privire la pretenţiile civile, instanţa reţine ca regulă generală că răspunderea patrimonială a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei fapte penale poate fi angajată în condiţiile art.998 şi urm.C.Civ, care presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii ce caracterizează răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită, prejudiciul -rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a incalcarii drepturilor patrimoniale ocrotite prin legea penala, cert si nereparat inca, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăţia sub forma intenţiei directe.
Mai reţine instanţa, ca regulă generală, că în situaţia în care autorul prejudiciului este asigurat, victima prejudiciului va primi despăgubirea de la societatea de asigurare.
Acest principiu este aplicabil în speţă având în vedere că la data producerii accidentului, autovehicolul era asigurat la A Ţ Asigurări SA .
Răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, stabilită în baza contractului de asigurare dintre asigurător şi asigurat, astfel că în situaţia în care asiguratul săvârşind o faptă ilicită, cauzează un prejudiciu unei alte persoane, fapta ilicită fiind un risc asigurat prin contract, asigurătorul răspunde direct faţă de persoana păgubită, în limitele plafonului
sumei asigurate, fără a putea fi angajată răspunderea solidară a societăţii de asigurare şi a autorului faptei ilicite având calitatea de asigurat, aspect care rezultă din interpretarea coroborată a Deciziei ICCJ nr. 1/2005 pronunţată în recurs în interesul legii care stabileşte că în procesul penal societatea de asigurări nu poate fi considerată parte responsabilă civilmente şi a dispoziţiilor art.55 din Legea 136/1995 care prevăd că "despăgubirile se plătesc de către asigurător în mod nemijlocit persoanei păgubite în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de către asigurat."
Instanţa mai reţine că în speţă plafonul maxim al despăgubirilor pentru vătămări corporale şi deces este de 1.500.000 Euro iar pentru pagube materiale de 300.000 Euro, conform poliţei de asigurare, daunele materiale şi morale solicitate de toate partea civilă, încadrându-se în aceste limite de despăgubire, motiv pentru care în speţă va fi angajată, pentru considerentele expuse anterior, doar răspunderea partimonială contractuală a asigurătorului.
Angajarea răspunderii patrimoniale pentru cheltuielile făcute cu înmormântarea persoanei decedate, inclusiv cheltuielile efectuate cu pomenirile ulterioare este admisibilă în considerarea pricipiilor generale care guvernează răspunderea civilă delictuală cât şi în privinţa unei practici jurisprudenţiale constante.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.49 pct.2 lit a din Ordinul CSA nr.20/2008, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se au în considerare cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.
în privinţa daunelor morale, instanţa apreciază că suferinţele părţii civile determinate de pierderea tatălui său, reprezintă pentru aceasta un prejudiciu moral, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de partea vătămată-parte civilă, ca urmare a încălcării dreptului subiectiv nepatrimonial ocrotit de legea penală - dreptul la viaţă, prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului.
Cu privire la cuantumul daunelor morale instanţa reţine că despăgubirile acordate cu acest titlu urmăresc compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat, determinat de decesul tatălui său.
Instanţa va avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale necesitatea de a păstra un echilibru care să asigure stabilirea unei despăgubiri integrale a acestui prejudiciu, fără a minimiza importanţa suferinţei psihice cauzate părţii vătămate prin stabilirea unui cuantum
nesemnificativ dar şi fără a transforma aceste daune într-un mod de îmbogăţire nejustificată sau într-o amenă excesivă pentru cei care le plătesc.
Instanţa apreciază că decesul victimei a cauzat o pierdere de neînlocuit pentru fiica acestuia, suferinţa fizică permanentă generată de această pierdere neputând fi cuantificată, în acest sens orice despăgubiri şi în orice cuantum neputând avea un efect vindecător.
In baza art.14 C.pr.pen, art.346 C.pr. pen şi art.48, 49 şi art.53 din Legea 136/1995, va obliga asigurătorul A Ţ Asigurări SA , la plata de daune materiale şi morale , în măsura admiterii lor.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
în temeiul art.191 alin 1 C.pr.pen, va obliga pe inculpatul R V D la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 383 lei contravaloare necropsie ce va fi achitată în contul RO92TREZ0615041XXX000436 către Spitalul Bacău.
Va fi obligat asigurătorul A Ţ Asigurări SA la plata către partea vătămată M M la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată , respectiv onorariu apărător.