Decizie nr. 2/2011
din 04/04/2011
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 25/05/2011
privind recursul în interesul legii, care formează obiectul Dosarului nr. 1/2011
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII - Dosar nr. 1/2011
Rodica Aida Popa- vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea- preşedintele Secţiei civile şi de proprietate intelectuală
Gabriela Victoria Bîrsan- preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Anton Pandrea- preşedintele Secţiei penale
Adrian Bordea- preşedintele Secţiei comerciale
Adina Nicolae- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, judecător raportor
Raluca Moglan- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Carmen Georgeta Negrilă- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Alina Macavei- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Mihaela Tăbârcă- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Cristina Iulia Tarcea- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Maria David- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală

Sorin Pascu- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Rodica Susanu- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Alina Iuliana Ţuca- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Bianca Elena Ţăndărescu- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Dănuţ Cornoiu- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Florentin Sorin Drăguţ- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Andreea Constanda- judecător la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Mariana Ghena- judecător la Secţia penală
Sofica Dumitraşcu- judecător la Secţia penală
Eugenia Marin- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Iuliana Puşoiu- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Iulia Manuela Cîrnu- judecător la Secţia comercială
Minodora Condoiu- judecător la Secţia comercială

Completul competent să judece recursul în interesul legii, care formează obiectul Dosarului nr. 1/2011 este constituit conform art. 3306 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi art. 271 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.

Şedinţa completului este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent-şef de la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, doamna Mihaela Calabiciov, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind calitatea procesuală pasivă a statului român prin Ministerul Finanţelor Publice sau a unităţilor administrativ-teritoriale în acţiunile având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii şi a pus concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra masei succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu există un raport juridic obligaţional între el şi reclamant atât timp cât nici statul şi nicio altă persoană, cu excepţia reclamantului, nu invocă un drept asupra moştenirii, persoana interesată având la îndemână procedura notarială reglementată de Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitară
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuală pasivă a statului român prin Ministerul Finanţelor Publice sau a unităţilor administrativ-teritoriale, în acţiunile având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale.
2. Examenul jurisprudenţial
Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări, au fost identificate cauze civile în care reclamanţii, fără parcurgerea procedurii succesorale notariale pentru recunoaşterea vocaţiei lor succesorale concrete, au solicitat să se constate calitatea lor de unici moştenitori.
În toate aceste situaţii, întrucât succesiunile nu erau vacante, iar statul român sau unitatea administrativ-teritorială nu au opus un drept propriu asupra succesiunii şi nici nu existau alţi moştenitori legali sau testamentari în cauză cu excepţia reclamanţilor, s-a pus problema calităţii procesuale pasive a pârâţilor chemaţi în judecată.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti
Examenul jurisprudenţial a relevat că, în practica instanţelor judecătoreşti, nu există un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuală pasivă a statului român prin Ministerul Finanţelor Publice în litigiile având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, identificându-se, astfel, 3 orientări:
3.1. Într-o primă orientare a practicii, instanţele au considerat că, în acţiunile cu acest obiect, statul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii şi nici persoana faţă de care reclamantul să poată stabili existenţa unui drept potrivnic.
S-a apreciat, pe de-o parte, că statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, poate avea calitate procesuală pasivă în aceste acţiuni numai atunci când moştenirea este vacantă, situaţie ce trebuie atestată fie prin certificatul de vacanţă succesorală eliberat de notarul public, fie prin hotărârea instanţei de judecată, iar, pe de altă parte, că, întrucât în cauză nu mai sunt alţi moştenitori cărora reclamantul să le poată opune litigios dreptul său şi nici nu este o succesiune vacantă, partea se poate adresa, pentru realizarea dreptului său, notarului public, conform procedurii prevăzute de dispoziţiile din Legea nr. 36/1995.
3.2. Într-o a doua orientare a practicii, instanţele au considerat că, dimpotrivă, statul are calitate procesuală pasivă în acţiunile cu acest obiect, întrucât, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, acesta este singurul care ar putea contesta dreptul reclamantului, în calitatea sa de titular al moştenirii vacante, în lumina dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 36/1995.
În acest sens s-a argumentat, pe de o parte, că, aşa cum constatarea existenţei unei succesiuni vacante şi a componenţei acesteia se poate face şi de către instanţa judecătorească în mod direct în lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public, tot astfel, instanţa poate constata calitatea de unic moştenitor a unui succesibil, indiferent dacă vocaţia acestuia îşi are izvorul în lege sau în manifestarea de ultimă voinţă a defunctului, iar, pe de altă parte, că, potrivit art. 680 din Codul civil, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
3.3. Într-o a treia orientare a practicii, instanţele au considerat că, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, calitatea procesuală pasivă aparţine consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei circumscripţie se află imobilele din masa succesorală, deoarece, în cazul în care o succesiune ar fi vacantă, bunurile ce o compun ar urma să intre în domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, apreciindu-se în acest sens că atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului are consiliul local, după cum rezultă din art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
4. Opinia Procurorului general
În situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor, atunci când moştenirea nu este vacantă şi nici nu există alţi moştenitori legali sau testamentari în cauză, statul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret, obligaţional, de drept substanţial, dedus judecăţii.
Astfel, statul nu are vocaţie succesorală concretă la succesiunea autorului reclamantului şi nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului succesoral atât timp cât premisa art. 680 din Codul civil, respectiv cea a lipsei totale sau parţiale a moştenitorilor legali sau testamentari nu numai că nu este realizată, dar este înlăturată de însuşi reclamantul care pretinde că este unicul moştenitor.
Prin urmare, vocaţia succesorală abstractă nu îi conferă statului legitimare procesuală pasivă în astfel de cauze, întrucât vocaţia sa succesorală este subsidiară vocaţiei succesorale a rudelor şi a eventualilor legatari universali, potrivit art. 680 din Codul civil.
În consecinţă, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra masei succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu există un raport juridic obligaţional între el şi reclamant, atât timp cât nici statul şi nicio altă persoană, cu excepţia reclamantului, nu invocă un drept asupra moştenirii, persoana interesată având la îndemână procedura notarială reglementată de Legea nr. 36/1995.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Judecătorul raportor, prin raportul întocmit în cauză, a apreciat, în esenţă, că, statului nu-i poate fi legitimată poziţia procesuală de pârât în astfel de litigii decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanţă succesorală pentru tot sau parte din moştenire, în sensul dispoziţiilor art. 680 din Codul civil, cererea de constatare a calităţii de unic moştenitor având în acest caz şi valoarea de contestare a valabilităţii unui asemenea certificat şi asigurând astfel interesul atragerii în proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuală pasivă).
În absenţa unui asemenea certificat, nu există conflict între părţi aflate pe poziţii de contrarietate juridică şi deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenţia reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ.
6. Înalta Curte
Funcţia dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancţiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziţia de reclamant în cadrul litigiului aparţine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în acelaşi raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Întrucât reclamantul declanşează procedura jurisdicţională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât şi pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părţile litigiului au calitatea de titular al dreptului şi, în mod corespunzător, al obligaţiei corelative.
La rândul ei, instanţa are obligaţia verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenţa părţilor în proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reţine că, în situaţia acţiunilor analizate (vizând pretenţia asupra calităţii de unic moştenitor), statului nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece el nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii şi nu se află într-o opoziţie de interese faţă de reclamant pentru a i se legitima poziţia de pârât în cadrul litigiului.
Promovând acţiunea, reclamantul se prevalează de vocaţia sa succesorală concretă la moştenirea defunctului, ceea ce înseamnă că, ab initio, este contestată orice vocaţie a statului, având în vedere dispoziţiile art. 680 din Codul civil, potrivit cărora bunurile trec la stat "în lipsă de moştenitori legali sau testamentari".
În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora "în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".
Rezultă că în absenţa unui astfel de certificat de vacanţă succesorală (a cărui eliberare ar putea semnifica nesocotirea drepturilor moştenitorilor, în ipoteza în care aceştia există şi nu au fost exheredaţi sau chiar exheredaţi fiind, dacă sunt în acelaşi timp şi moştenitori rezervatari), statului nu-i poate fi justificată prezenţa în proces în asemenea litigii.
O vocaţie succesorală generală, abstractă a statului nu îi poate legitima acestuia calitatea de pârât, întrucât nu are nicio legătură cu dreptul subiectiv care este supus dezbaterii judiciare, iar reclamantul nu poate justifica atragerea în procedura jurisdicţională a unei părţi căreia nu are motive să îi opună dreptul afirmat şi nici aceasta din urmă, motive de a contesta dreptul pretins de către reclamant.
Aşadar, pentru ca statului să i se recunoască legitimare procesuală pasivă în litigii de genul celor analizate este necesar să fi fost eliberat certificat de vacanţă succesorală, fie privitor la întreaga masă succesorală, prin nesocotirea drepturilor moştenitorului legal rezervatar (cel care se pretinde unic succesor), fie să existe vacanţă succesorală pentru parte din moştenire, atunci când defunctul, deşi lasă moştenitori (legali sau testamentari), aceştia nu au vocaţie la întreaga moştenire, ci doar la parte din ea, restul revenind statului cu titlu de moştenire vacantă.
Sub acest aspect, trebuie observat că statul poate avea vocaţie succesorală concretă nu doar în cazul lipsei totale a moştenitorilor legali sau testamentari, ci şi atunci când, de exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulţi legatari cu titlu particular, având în vedere că aceşti legatari nu au vocaţie la patrimoniul succesoral, ci doar la bunurile care fac obiect al legatului. De asemenea, vocaţia statului poate subzista şi alături de legatarii cu titlu universal dacă aceste legate nu epuizează masa succesorală şi chiar în prezenţa moştenitorilor legali rezervatari care au fost exheredaţi (având în vedere că aceştia culeg rezerva, iar statului îi revine cotitatea disponibilă).
Deci, statului nu îi poate fi legitimată poziţia procesuală de pârât în astfel de litigii decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanţă succesorală pentru tot sau parte din moştenire, în sensul dispoziţiilor art. 680 din Codul civil, cererea de constatare a calităţii de unic moştenitor având în acest caz şi valoarea de contestare a valabilităţii unui asemenea certificat şi asigurând astfel interesul atragerii în proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuală pasivă).
În absenţa unui asemenea certificat, nu există conflict între părţi aflate pe poziţii de contrarietate juridică şi deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenţia reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
stabileşte că, în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2011.

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Calabiciov