"nimeni nu e mai presus de lege"

Privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema încadrării juridice a faptei conducătorului de autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, care a produs o vătămare corporală din culpă, în concurs de infracţiuni sau într-o singură infracţiune complexă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.


ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 26
din 12 octombrie 2009

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 30/04/2010

Dosar nr. 18/2009

Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema încadrării juridice a faptei conducătorului de autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, care a produs o vătămare corporală din culpă, în concurs de infracţiuni sau într-o singură infracţiune complexă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 72 de judecători din 108 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:

1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, soluţia este aceea a reţinerii unui concurs real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal şi cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei conducătorului auto sau de tramvai care, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, produce o vătămare corporală din culpă, ce constituie infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, într-un asemenea caz, infracţiunea complexă de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 3 sau 4, cu referire la alin. 41 din Codul penal, absoarbe în toate situaţiile infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

Alte instanţe au considerat că o astfel de faptă constituie, în concurs real sau ideal, după caz, atât infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cât şi infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal sau la art. 184 alin. 1 şi 3 din acelaşi cod.

Au fost şi instanţe care au încadrat o atare faptă, considerată ca săvârşită în concurs real sau ideal, în infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, şi în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 184 alin. 1, 2 şi 41 din Codul penal sau la art. 184 alin. 2, 4 şi 41 din acelaşi cod.

Examinarea practicii judiciare a mai scos în evidenţă că, pe lângă ipoteza comună ce a fost prezentată, mai este întâlnită şi situaţia când conducătorul auto sau de tramvai se află în stare de ebrietate, chiar dacă nu a depăşit îmbibaţia de 0,80 g/l alcool pur în sânge în momentul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Ca urmare a acestor eventualităţi întâlnite în practica judiciară, s-au pronunţat soluţii contradictorii în următoarele cazuri de vătămare corporală din culpă:

- când conducătorul autovehiculului sau tramvaiului se află concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu îmbibaţie alcoolică peste limita legală admisă prin art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată;

- când conducătorul autovehiculului ori tramvaiului se află în stare de ebrietate, fără să aibă şi îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală admisă;

- când conducătorul autovehiculului sau tramvaiului nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita admisă de lege.

În legătură cu prima ipoteză, privind concurenţa între starea de ebrietate şi prezenţa sau lipsa îmbibaţiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la conducătorul autovehiculului sau al tramvaiului implicat în săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, sunt de observat următoarele:

Incriminarea vătămării corporale din culpă prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal nu cuprinde şi elemente din reglementarea dată prin art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, pentru a se putea considera că s-a comis o infracţiune complexă realizată prin absorbţie deoarece valorile sociale ocrotite în cele două texte de lege sunt distincte, prin primul urmărindu-se proteguirea integrităţii corporale sau a sănătăţii, iar prin cel de-al doilea vizându-se garantarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

Ca urmare, infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal are caracter autonom în raport cu cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, un atare caracter fiind demonstrat de posibilitatea producerii unei astfel de vătămări corporale şi în afara unui drum public.

De asemenea, cele două incriminări se deosebesc şi sub aspectul subiectului activ, în sensul că în cazul infracţiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal vătămarea corporală din culpă este comisă de persoana aflată în stare de ebrietate ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, spre deosebire de infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care este săvârşită de o persoană care are o îmbibaţie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Aşadar, cele două infracţiuni se disting şi prin conţinuturile constitutive ce cuprind noţiuni diferite şi anume aceea de "stare de ebrietate", prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, iar în cazul art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, aceea de "îmbibaţie alcoolică peste limita legală".

Existenţa concursului real între cele două infracţiuni se susţine şi prin natura faptelor, în sensul că acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată în stare de ebrietate nu este suficientă prin ea însăşi să producă un prejudiciu al integrităţii corporale sau sănătăţii.

Prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit că o asemenea acţiune poate constitui cel mult o condiţie favorizatoare pentru săvârşirea unor acte păgubitoare şi nicidecum cauza generatoare a unor asemenea prejudicii, întrucât pentru producerea acestora conducătorul auto trebuie să mai săvârşească neapărat un act omisiv sau comisiv, care să aibă drept urmare producerea prejudiciului.

Or, tocmai acest act suplimentar care excedează infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, va constitui elementul material al infracţiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

În acest fel, într-o atare situaţie apare evidentă existenţa concursului real de infracţiuni, în condiţiile prevăzute prin dispoziţiile art. 33 lit. a din Codul penal.

În cazul celei de-a doua ipoteze privind conducătorul de autovehicul sau tramvai ce se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta comisă de acesta constituie infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

În cazul celei de-a treia ipoteze, şi anume aceea referitoare la conducătorul de autovehicul sau tramvai care nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002, republicată, sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din ordonanţa mai sus menţionată, fiind exclusă existenţa infracţiunii prevăzute la art. 184 alin. 41 din Codul penal, ca urmare a lipsei stării de ebrietate.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, republicată, precum şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. 41 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se stabileşte că fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:

1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, se va reţine concurs real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal şi cea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracţiunea unică prevăzută la art. 184 alin. 41 din Codul penal.

3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.