ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. XXXVIII
din 7 mai 2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007

Dosar nr. 7/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială care sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile executorii date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială.

Astfel, unele instanţe au considerat că, pentru a putea fi puse în executare, hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, chiar dacă sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie învestite totuşi cu formulă executorie.

În argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nicio hotărâre nu se poate executa dacă nu este învestită cu formulă executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că nu este necesară învestirea cu formulă executorie a hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială, deoarece dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă atribuie caracter executoriu acestor hotărâri.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

În adevăr, prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, se prevede că "hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie".

Corelativ, în art. 376 alin. 1 din acelaşi cod s-a reglementat că "se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege".

Din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în aceste texte de lege rezultă deci că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii cu formula executorie.

Aşa cum s-a prevăzut prin înseşi dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, au fost stabilite anumite excepţii de la această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri determinate de lege.

Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile şi hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile şi fără învestirea lor cu formulă executorie.

În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuţia vremelnică, prin art. 278 din Codul de procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parţiale reglementare de art. 270 (pct. 7), precum şi "în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie" (pct. 8).

Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art. 7208, introdus în Codul de procedură civilă prin art. I pct. 224 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia "hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii", iar "exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea".

Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie, se impune să se considere că prin prevederea cuprinsă în art. 7208 din acelaşi cod legiuitorul a voit ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie.

De altfel, în acelaşi sens s-a prevăzut, prin art. 7209 din Codul de procedură civilă, că şi în cazul hotărârii judecătoreşti date în materie comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită "hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi".

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că:

Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei