ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. LXVI (66)
din 15 octombrie 2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 16/07/2008

Dosar nr. 36/2007

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la înţelesul sintagmei "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 86 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Niţu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în înţelesul art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, nu are relevanţă durata îngrijirilor medicale necesare vindecării leziunilor pentru încadrarea juridică a faptei de părăsire a locului accidentului.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în legătură cu înţelesul sintagmei "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prin care este incriminată infracţiunea de părăsire a locului accidentului.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că fapta conducătorului auto de a părăsi locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie care efectuează cercetările întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, indiferent de durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor.

Alte instanţe, dimpotrivă, considerând că sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal, s-au pronunţat în sensul că ori de câte ori nu s-a produs vreuna dintre aceste consecinţe nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului, deoarece lipseşte condiţia ca vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii să fi avut urmările cerute de lege.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Într-adevăr, prin art. 89 alin (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, ca urmare a aprobării cu modificări prin Legea nr. 49/2006, s-a incriminat părăsirea locului accidentului, prevăzându-se că "părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani".

Rezultă deci că existenţa infracţiunii de părăsire a locului accidentului incriminată prin textul de lege menţionat este condiţionată, între altele, de vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane de către conducătorul auto implicat în accidentul de circulaţie care părăseşte locul faptei fără încuviinţarea poliţiei ce efectuează cercetarea.

Or, pentru stabilirea înţelesului sintagmei "vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii", în sensul pe care legiuitorul l-a voit prin textul de lege a cărui aplicare a determinat ivirea cazurilor de practică judiciară neunitară, nu se poate recurge decât la ceea ce este evident că s-a urmărit prin reglementarea dată acestor noţiuni prin normele Codului penal, care este legea generală, de referinţă, în această materie.

Sub acest aspect, este de observat că prin art. 184 din Codul penal, reglementându-se infracţiunea de vătămare corporală din culpă, se prevede, în cadrul alin. 1, că "fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă", iar la alin. 2, că, "dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda".

Este semnificativ că în cuprinsul alin. 3, 4 şi 41 ale aceluiaşi articol, reglementându-se vătămările corporale din culpă care sunt "urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi", se fac referiri la fapte cu aceleaşi consecinţe sub aspectul duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare.

De aceea, în absenţa altor criterii de evaluare a conţinutului sintagmei "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se impune ca aceasta să fie înţeleasă numai în sensul că se referă la vătămările necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum şi la celelalte urmări incluse în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

Aşa fiind, infracţiunea de părăsire a locului accidentului, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu poate fi considerată săvârşită cu întrunirea totalităţii elementelor sale constitutive decât atunci când este realizată şi cerinţa obiectivă impusă de definiţia dată vătămării corporale din culpă prin art. 184 din Codul penal.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei