"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a

Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, Isabelle BerroLefevre, judecatori,si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 17 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 26.879/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care o episcopie grecocatolica cu sediul in acest stat, Episcopia Greco-Catolica din Oradea (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 13 noiembrie 2000, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamanta este reprezentata de domnul Teodor Cadar, avocat in Beius. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 17 mai 2006, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a decis sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele Cauzei


4. Reclamanta, Episcopia Greco-Catolica din Oradea, are sediul in Str. Romana nr. 2, municipiul Beius (judetul Bihor).
5. La data de 18 august 1967, statul si-a insusit mai multe bunuri imobile ce apartineau Fundatiei Greco-Catolice de Ajutor Demetriu Radu, careia reclamanta i-a succedat. Printre alte bunuri se afla apartamentul nr. 1 (compus dintr-o camera si dependinte) in suprafata de 53,04 m2, situat in str. Horea nr. 30, Beius.
6. La data de 18 noiembrie 1997, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva ce constata nelegalitatea transferului de proprietate in beneficiul statului si dispunea inter alia rectificarea cartii funciare in sensul inscrierii dreptului sau de proprietate asupra apartamentului mentionat mai sus, in calitate de succesor.
7. In ciuda recunoasterii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a aflat in imposibilitatea de a-si recupera bunul, deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995, statul vanduse acest bun la data de 30 septembrie 1996 chiriasilor care il ocupau.
8. La data de 23 iunie 1998, reclamanta a solicitat instantelor judecatoresti sa constate nulitatea vanzarii bunului. Aceasta a precizat ca statul isi insusise apartamentul in mod abuziv si fara temei legal si ca nu putea fi proprietarul legitim al bunului, drept care el nu il putea vinde in mod legal.
9. La finalizarea procedurii, prin Decizia din data de 30 iunie 2000, Curtea de Apel Oradea, recunoscand dreptul de proprietate al reclamantei, i-a respins actiunea, intrucat chiriasii erau cumparatori de buna-credinta. Curtea de Apel nu i-a acordat reclamantei nicio despagubire.
10. In anul 2000, la o data neprecizata, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie a respins cererea reclamantei de a se formula un recurs in anulare.
11. La data de 3 martie 2003, pe baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, reclamanta a depus la Comisia speciala de retrocedare instituita de aceasta lege o cerere de retrocedare a apartamentului in litigiu. Pana in momentul de fata nu a fost data o decizie.

II. Dreptul intern pertinent


12. Prevederile pertinente ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 501/2002 si prin Legea nr. 247/2005 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1

"1. Imobilele care au apartinut cultelor religioase din Romania si au fost preluate in mod abuziv (...) de statul roman (...) in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decat lacasele de cult, [...] se retrocedeaza fostilor proprietari, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.
(...)
9. In toate cazurile, cererile de retrocedare a imobilelor prevazute la alin. 1 se depun la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare, prevazuta de prezenta ordonanta de urgenta, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a acesteia."

ARTICOLUL 2

"1. Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv (...) vor fi restituite solicitantului, in natura, prin decizia organelor de conducere ale unitatii detinatoare.
2. Comisia speciala de retrocedare va transmite cererea de retrocedare unitatii detinatoare, care are obligatia de a o solutiona in termen de 60 de zile de la data completarii dosarului.
(...)
4. Pentru situatiile in care nu se poate dispune retrocedarea in natura, se vor acorda masurile reparatorii in echivalent prevazute de legea speciala. Se poate dispune, cu acordul celui interesat, si compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre unitatea detinatoare prevazuta la alin. (1)
(...)
6. Decizia prevazuta la alin. (1) poate fi atacata la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul unitatii detinatoare, in termen de 30 de zile de la comunicarea acestora."

ARTICOLUL 3 § 7

"Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ in a carei raza teritoriala este situat imobilul solicitat, in termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotararea pronuntata de instanta de contencios administrativ este supusa cailor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

ARTICOLUL 4 § 1

"Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, dupa caz, centrul de cult, la Comisia speciala de retrocedare."

ARTICOLUL 5

"1. Dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobandeste pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare (...)
5. Masurile reparatorii in echivalent se vor acorda potrivit legii speciale care va reglementa tipul si procedura de acordare a despagubirilor."

ARTICOLUL 6

"1. In cazul in care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonante de urgenta au fost instrainate legal dupa data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea masurilor reparatorii in echivalent potrivit art. 5 alin. (5).
2. Actele juridice de instrainare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonante de urgenta sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii."
13. Legea nr. 247/2005 precizeaza in plus, in titlul VII, modul in care sunt stabilite si platite despagubirile pentru bunurile trecute in mod abuziv in patrimoniul statului. Prevederile relevante ale acestui titlu din lege sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 2

"Pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordarii de despagubiri in conformitate cu prevederile prezentei legi se infiinteaza organismul de plasament colectiv in valori mobiliare denumit Fondul Proprietatea, conform prevederilor capitolului II."

ARTICOLUL 13

"1. Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, denumita in continuare Comisia Centrala (...)."

ARTICOLUL 16

"1. Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare (...) se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale, (...) dar nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
2. Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate (...) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor.
(...)
5. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, (...) cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
6. (...) Societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
7. In baza raportului de evaluare, Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
14. Functionarea Societatii pe Actiuni "Proprietatea" este descrisa in Cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
15. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima oara prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, din 29 iunie 2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de stat.
Conform art. 181 din titlul I din ordonanta, atunci cand Comisia Centrala a decis acordarea de despagubiri a caror valoare nu depaseste 500.000 lei romanesti noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiunile la Fondul "Proprietatea" si acordarea unor despagubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500.000 lei, partile interesate pot solicita despagubiri pecuniare in valoare de 500.000 lei, acordandu-li-se actiuni la Fondul "Proprietatea" pentru diferenta.
Conform art. 7 din titlul II din ordonanta, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a ordonantei, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii de administrare a Fondului "Proprietatea".

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1

16. Reclamanta pretinde ca imposibilitatea de a-si recapata proprietatea asupra bunului sau i-a incalcat dreptul la respectarea bunului sau, astfel cum este acesta recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

17. Guvernul arata ca acest capat de cerere trebuie respins din cauza nerespectarii termenului de 6 luni, in masura in care cererea a fost introdusa la data de 23 martie 2001, data primirii de catre Curte a formularului de cerere, in timp ce ultima hotarare interna definitiva in sensul art. 35 § 1 din Conventie a fost pronuntata la data de 30 iunie 2000 de catre Curtea de Apel Oradea.
18. Reclamanta contesta acest argument si subliniaza ca, la data de 13 noiembrie 2000, ea a trimis o prima scrisoare Curtii, in care isi expunea cererile. Or, calculat de la aceasta data, termenul de 6 luni nu a fost incalcat.
19. Curtea reaminteste ca, in conformitate cu art. 35 § 1 din Conventie, ea nu poate fi sesizata decat dupa epuizarea cailor de atac interne si intr-un termen de 6 luni de la data hotararii interne definitive. Cand incalcarea pretinsa consta intr-o situatie continua, termenul de 6 luni nu incepe sa curga decat din momentul in care aceasta situatie continua ia sfarsit [vezi, mutatis mutandis, Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, p. 508, § 35, si Marinakos impotriva Greciei, (dec.) nr. 49.282/99, 29 martie 2000].
20. Curtea apreciaza ca imposibilitatea pretinsa de reclamanta de a se bucura timp de mai multi ani de dreptul sau de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva si irevocabila reprezinta o situatie continua. Simplul fapt ca a incercat - fara succes - sa puna capat acestei situatii, solicitand, prin intermediul unei actiuni in justitie, anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat de stat cu chiriasii, nu poate schimba aceasta constatare faptica. Nici pana in ziua de astazi reclamantei nu i s-a restituit bunul in litigiu si nici nu a primit o despagubire egala cu valoarea de piata a acestuia. Termenul de 6 luni prevazut la art. 35 § 1 din Conventie nu a inceput asadar sa curga in speta (vezi Todicescu impotriva Romaniei, nr. 18.419/02, § 16, 24 mai 2007, si Horia Jean Ionescu impotriva Romaniei, nr. 11.116/02, § 24, 31 mai 2007).
21. In plus, presupunand ca nu este vorba de o situatie continua si ca decizia interna definitiva in speta este cea din data de 30 iunie 2000 a Curtii de Apel Oradea, Curtea observa ca prima comunicare a reclamantei, in care si-a expus cererile, dateaza din 13 noiembrie 2000, astfel incat, chiar si in acest caz, termenul de 6 luni nu a fost incalcat [vezi Baumann impotriva Austriei (dec.), nr. 39.917/98, 4 septembrie 2001].
22. Prin urmare, exceptia Guvernului nu poate fi admisa. De asemenea, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, ea constata ca acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

23. Guvernul nu contesta existenta unei ingerinte in dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.
24. El arata ca reclamanta s-a adresat autoritatilor competente pentru a solicita o despagubire in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000. El considera ca, in situatii complexe cum este cea de fata, in care prevederile legislative au un impact economic asupra intregii tari, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o putere discretionara nu numai pentru a alege masurile menite sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, ci si pentru a le pune in practica. El arata ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, stabileste principiul acordarii de despagubiri echitabile si neplafonate, fixate printr-o decizie a comisiei administrative centrale pe baza unei expertize, si accelereaza procedura de retrocedare sau de acordare de despagubiri. Aceasta lege prevede ca, in cazul in care retrocedarea imobilului nu este posibila, despagubirea se face prin emisiune de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului stabilite prin expertiza. In opinia Guvernului, noul mecanism instituit prin Legea nr. 247/2005 asigura o despagubire efectiva, conforma cerintelor Conventiei.
25. Guvernul considera ca, in orice caz, o eventuala intarziere in acordarea unei despagubiri, in contextul unei despagubiri neplafonate, nu afecteaza justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii indivizilor si cerintele interesului general si nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina excesiva.
26. Reclamanta contesta argumentele Guvernului. Ea arata ca autoritatile au vandut bunul sau, pe care statul si-l insusise in mod abuziv, in ciuda demersurilor sale pentru retrocedarea acestuia. Ea considera ca despagubirea pe care Guvernul o lasa sa se intrevada nu constituie o reparatie efectiva, avand in vedere in special lipsa oricarei precizari in ceea ce priveste termenul in care ea ar putea interveni. Pe de alta parte, reclamanta argumenteaza ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 nu ii este aplicabila, deoarece este ulterioara procedurii prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului in litigiu.
27. Curtea observa ca reclamanta detine o hotarare definitiva si irevocabila care dispune ca autoritatile sa ii retrocedeze bunul in litigiu. Astfel cum a constatat deja Curtea (vezi cauza Strain, citata anterior, § 38), existenta dreptului sau de proprietate in temeiul hotararii definitive sus-mentionate nu era conditionata de alte formalitati.
28. Curtea reaminteste ca a statuat deja ca vanzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar daca a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al altcuiva, reprezinta o privare de proprietate. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain si altii, citata anterior, §§ 39, 43 si 59).
29. In plus, in cauza Paduraru, citata anterior, Curtea a constatat ca statul si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta in fata chestiunii de interes general pe care o constituie retrocedarea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in mod abuziv. De asemenea, ea a considerat ca incertitudinea generala astfel creata s-a repercutat asupra reclamantei, care s-a vazut in imposibilitatea de a-si recupera bunul in integralitatea lui, desi dispunea de o decizie definitiva care condamna statul sa i-l retrocedeze (Paduraru, citata anterior, § 112).
30. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la cauzele mentionate mai sus, situatia de fapt fiind aproximativ aceeasi. Ea observa ca vanzarea de catre stat a bunului reclamantei in temeiul Legii nr. 112/1995, care nu permitea totusi vanzarea bunurilor preluate ilegal, impiedica partea interesata - inclusiv in prezent - sa isi exercite dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva si irevocabila.
31. In masura in care Guvernul arata ca reclamanta are dreptul sa obtina titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea) in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, la valoarea bunului stabilita prin expertiza, Curtea observa ca autoritatile competente nu au solutionat inca cererea reclamantei depusa in temeiul acestei ordonante. Pe deasupra, nici ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, nici Legea nr. 247/2005 care o modifica nu ia in considerare prejudiciul suferit din cauza unei lipse indelungate a despagubirii de catre persoanele care, la fel ca reclamanta, s-au vazut in imposibilitatea de a se folosi de bunurile lor restituite in baza unei sentinte definitive (vezi, mutatis mutandis, Porteanu, citata anterior, § 34).
32. Prin urmare, Curtea considera ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentului sau, vandut de stat tertilor care il ocupau in calitate de chiriasi, combinata cu lipsa totala de despagubire timp de circa 10 ani, a facut-o sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
33. In consecinta, a avut loc incalcarea acestei prevederi.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 din Conventie

34. Reclamanta denunta caracterul inechitabil al procedurii care s-a incheiat cu Decizia Curtii de Apel Oradea din data de 30 iunie 2000 si lipsa de acces la o instanta ca urmare a refuzului procurorului general de a exercita un recurs in anulare impotriva deciziei mentionate mai sus. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, ale carui prevederi relevante dispun urmatoarele:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
35. Tinand cont de ansamblul elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa analizeze afirmatiile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate prin Conventie sau protocoalele la aceasta.
36. Rezulta ca aceasta parte a cererii este vadit neintemeiata si trebuie respinsa in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

37. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila".

A. Prejudiciu

38. In formularul de cerere, reclamanta solicita, cu titlu de daune materiale, retrocedarea apartamentului al carui proprietar a fost recunoscuta prin Hotararea din 18 noiembrie 1997. In scrisoarea sa din data de 7 noiembrie 2006 ea estimeaza valoarea de piata a apartamentului la 18.000 euro. Reclamanta mai solicita valoarea chiriilor neincasate, pe care o evalueaza la 400 euro pe luna, incepand cu data de 30 septembrie 1996, respectiv suma totala de 48.000 euro.
39. In sfarsit, reclamanta solicita 75.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferintele cauzate prin incalcarea de catre stat a dreptului sau de proprietate.
40. Guvernul nu a formulat observatii in ceea ce priveste valoarea de piata a bunului in litigiu. In ceea ce priveste cererea avand ca obiect lipsa de folosinta, acesta solicita respingerea sa, facand trimitere la jurisprudenta Curtii in care s-a statuat ca nu se poate specula asupra valorii chiriilor neincasate [Buzatu impotriva Romaniei (reparatie echitabila), nr. 34.642/97, 27 ianuarie 2005]. In ceea ce priveste daunele morale, Guvernul apreciaza ca ele ar fi suficient compensate printr-o constatare a incalcarii. In subsidiar, Guvernul considera ca pretentiile reclamantei sunt excesive.
41. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza imposibilitatii reclamantei de a se folosi de bunul sau, ca urmare a vanzarii sale de catre stat, combinata cu lipsa de despagubire.
42. Curtea apreciaza ca, in circumstantele spetei, retrocedarea bunului in litigiu, astfel cum a fost dispusa prin Hotararea definitiva din 18 noiembrie 1997, ar repune-o pe reclamanta pe cat posibil intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
43. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta retrocedare, Curtea decide ca acesta sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda cu valoarea actuala a bunului. In acest sens, Curtea constata ca Guvernul nu contesta valoarea de circulatie a apartamentului, precizata de reclamanta. Avand in vedere aspectele de mai sus si informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala, Curtea estimeaza valoarea de piata actuala a bunului la 18.000 euro.
44. In ceea ce priveste sumele solicitate pentru lipsa de folosinta a bunului, calculate in functie de pretul de inchiriere al acestui bun, Curtea nu poate aloca nicio suma cu acest titlu, avand in vedere, pe de o parte, faptul ca a dispus restituirea bunului ca reparatie in temeiul art. 41 din Conventie si, pe de alta parte, faptul ca acordarea unei sume cu acest titlu ar avea, in speta, un caracter speculativ, posibilitatea si randamentul unei inchirieri depinzand de mai multe variabile. Totusi, ea va tine cont de privarea de proprietate suferita de reclamanta incepand cu anul 1997, cu ocazia acordarii reparatiei pentru prejudiciul moral (vezi, mutatis mutandis, Androne impotriva Romaniei, nr. 54.062/00, § 70, 22 decembrie 2004, si Buzatu, citata anterior, § 18).
45. Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa ii provoace reclamantei o stare de incertitudine care nu poate fi compensata prin constatarea incalcarii. Ea apreciaza ca suma de 2.000 euro reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanta.

B. Cheltuieli de judecata

46. Reclamanta solicita, de asemenea, restituirea cheltuielilor de judecata efectuate in fata instantelor interne si in fata Curtii. Ea prezinta o singura factura pentru suma de 1.100.000 ROL.
47. Guvernul nu se opune restituirii cheltuielilor angajate, cu conditia ca acestea sa fie dovedite, necesare si rezonabile.
48. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine restituirea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de elementele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 50 euro cu titlu de cheltuieli de judecata pentru procedura nationala, pe care o acorda reclamantei.

C. Dobanzi moratorii

49. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA IN UNANIMITATE,

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste ca:
a) statul parat sa ii restituie reclamantei apartamentul nr. 1 (compus dintr-o camera si dependinte) in suprafata de 53,04 m2, situat in str. Horea nr. 30, Beius, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie;
b) in lipsa acestei restituiri, statul parat sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, 18.000 euro (optsprezece mii euro) cu titlu de daune materiale;
c) in orice caz, statul parat sa ii plateasca reclamantei suma de 2.000 euro (doua mii euro) cu titlu de daune morale si 50 euro (cincizeci euro) cu titlu de cheltuieli de judecata;
d) la sumele mentionate mai sus sa se adauge orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii;
e) incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 februarie 2008, in temeiul art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.