"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 17 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 20.517/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care doi cetateni ai acestui stat, domnul Dimitrie Nicolaie Constantin Buttu si doamna Maria Ana Teodora Bobulescu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 22 aprilie 2002, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. In temeiul prevederilor art. 29 alin. 3 din Conventie, aceasta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantii, frate si sora, s-au nascut in anul 1935 si, respectiv, in anul 1940 si locuiesc in Bucuresti.
5. In anul 1950, bunul imobil situat in Bucuresti, bd. Hristo Botev nr. 13, format dintr-un apartament cu 5 camere (178,94 m2), situat la parter, precum si din terenul aferent, in suprafata de 308,48 m2, a facut obiectul nationalizarii. Acest bun apartinea parintilor lor, in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat in anul 1936.
6. La data de 3 decembrie 1996, in conformitate cu Legea nr. 112/1995, statul a vandut o parte din acest apartament (108,11 m2, suprafata locuibila), precum si o parte din terenul aferent (21,212 m2), adica 60,416% din bun, lui D.S., terta persoana care o ocupa in calitate de chirias. Restul bunului era ocupat de U.E., in calitate de chirias al statului.
7. La data de 8 iulie 1997, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara formulate in fata Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti impotriva Primariei Municipiului Bucuresti, reclamantii au obtinut o sentinta prin care s-a constatat ilegalitatea nationalizarii bunului si s-a dispus restituirea acestuia de catre autoritati. Prin nerecurare, aceasta sentinta a ramas definitiva.
8. In anul 1999, reclamantii au solicitat instantelor sa constate nulitatea vanzarii bunului lor. La finalul procedurii, prin Decizia din data de 19 septembrie 2000, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat Sentinta din data de 8 septembrie 1999 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti prin care s-a constatat legalitatea vanzarii bunului de catre stat si le-a fost respinsa actiunea ca neintemeiata.
9. Dupa adoptarea Legii nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamantii au solicitat sa li se restituie in natura bunul imobil mentionat mai sus. La data de 9 mai 2006, Primaria Municipiului Bucuresti i-a informat pe reclamanti ca cererea lor nu a fost solutionata din cauza lipsei anumitor documente justificative.

II. Dreptul si practica interna pertinente
10. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) si Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
11. Legea nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despagubire, permitandu-le beneficiarilor sa aleaga intre o despagubire sub forma de bunuri si servicii si o despagubire sub forma de bani, echivalenta cu valoarea de piata a bunului ce nu poate fi restituit in natura in momentul acordarii sumei.
12. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicata), asa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1
"(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat (...) in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regula in natura, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. (...)"

ARTICOLUL 10
"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare."

ARTICOLUL 20
"(1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut [unor terti] pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului. (...)"
13. Art. 13 si 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, de asemenea relevante in cauza de fata, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 13
"(1) Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, denumita in continuare Comisia Centrala (...)."

ARTICOLUL 16
"(1) Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu (...) solutionarea notificarilor si in care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire (...) se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate (...) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor. (...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
(7) In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
14. Functionarea societatii pe actiuni "Proprietatea" este descrisa in Cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
15. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima oara prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, care se refera la accelerarea procedurii de despagubire pentru imobilele preluate abuziv de stat.
16. Conform art. 181 din titlul I al ordonantei, atunci cand Comisia Centrala a decis acordarea de despagubiri in cuantum ce nu depaseste 500.000 lei noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiuni la "Proprietatea" si acordarea de despagubiri banesti. Pentru sume mai mari de 500.000 RON, partile interesate pot solicita despagubiri banesti pana la valoarea de 500.000 RON si li se vor acorda actiuni la "Proprietatea", pentru diferenta.
17. Conform art. 7 din titlul II al ordonantei, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acesteia, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii administrator al "Proprietatea".

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1
18. Reclamantii sustin ca vanzarea bunului lor catre chiriasul D.S., validata prin Decizia din data de 19 septembrie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti, a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."

A. Asupra admisibilitatii
19. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. Mai mult, ea observa ca nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate si prin urmare il declara admisibil.

B. Asupra fondului
20. Guvernul arata ca o cerere de restituire a bunului a fost depusa de reclamanti la Primaria Municipiului Bucuresti, in temeiul Legii nr. 10/2001, dar ca aceasta nu a fost inca solutionata din cauza lipsei anumitor documente justificative. El subliniaza dificultatile legate de reglementarea problemei caselor nationalizate si face o prezentare a legilor adoptate succesiv de stat dupa anul 1989 in materie. El considera ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se va face prin emisiunea de titluri de participatie la un organism colectiv de valori mobiliare ("Proprietatea"), la nivelul valorii bunului, stabilita prin expertiza. Guvernul constata ca despagubirea prevazuta de legislatia romana corespunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1 si ca intarzierea inregistrata in acordarea despagubirilor catre reclamanti nu lezeaza justul echilibru ce trebuie pastrat intre interesele de fata.
21. Reclamantii se opun acestui argument. In opinia lor, singura reparatie posibila in speta ar fi restituirea bunului in natura. In acest sens, ei reamintesc ca se afla in posesia unei hotarari judecatoresti definitive care a dobandit autoritate de lucru judecat si care dispune restituirea bunului lor si ca Legea nr. 10/2001, invocata de Guvern, nu face decat sa confirme un contract de vanzare-cumparare incheiat ilegal.
22. Curtea observa ca, in speta, vanzarea s-a referit doar la o parte din apartament, adica la 108,11 m2, suprafata locuibila, si la 21,212 m2 din terenul aferent (a se vedea § 6 de mai sus).
23. Curtea a solutionat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cazul de fata si a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea Cauza Porteanu, mentionata mai sus, §§ 32-35).
24. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cazul de fata. Curtea reafirma in special ca, in contextul legislativ roman ce reglementeaza actiunile in revendicare imobiliare si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar daca ea a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al acestuia, reprezinta o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Cauza Strain mentionata mai sus, §§ 39, 43 si 59).
25. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra partii de apartament vandute lui D.S., combinata cu lipsa totala de despagubire timp de aproape 10 ani, i-a facut sa sufere o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, a avut loc incalcarea acestei prevederi.


II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
26. Conform art. 41 din Conventie:
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."


A. Prejudiciu
27. Fara sa fi precizat valoarea de piata a bunului lor, reclamantii solicita restituirea sa in natura. De asemenea, ei solicita repararea prejudiciului moral suferit din cauza eforturilor depuse pentru obtinerea restituirii bunului lor, dar nu specifica nicio suma.
28. Guvernul atrage atentia asupra lipsei unei estimari a valorii de piata a bunului din partea reclamantilor sau a unei expertize tehnice imobiliare depuse de acestia. Guvernul considera ca valoarea de piata a partii de apartament vandute in anul 1996 este de 126.458 euro (EUR) si depune un raport de expertiza in acest sens. In ceea ce priveste cererea de reparatie a prejudiciului moral, Guvernul considera ca prejudiciul pretins ar fi suficient compensat in cazul unei constatari a incalcarii si reaminteste ca, in orice caz, reclamantii nu si-au evaluat pretentiile.
29. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a partii de apartament vandute in anul 1996 lui D.S., combinata cu lipsa totala de despagubire.
30. Curtea apreciaza, fata de circumstantele cauzei, ca restituirea partii de apartament vandute lui D.S. (adica 108,11 m2, suprafata locuibila, precum si terenul aferent in suprafata de 21,212 m2), situate in Bucuresti, bd. Hristo Botev nr. 13, la parter, i-ar repune pe reclamanti, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
31. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta restituire, Curtea decide ca el va trebui sa le plateasca reclamantilor, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a bunului. Tinand cont de informatiile de care dispune asupra preturilor de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de Guvern, Curtea apreciaza ca valoarea actuala a bunului este de 126.458 EUR.
32. Mai mult, Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa le produca reclamantilor o stare de incertitudine si suferinte care nu pot fi compensate prin constatarea incalcarii. Ea apreciaza ca suma de 2.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanti.

B. Cheltuieli de judecata
33. Reclamantii solicita rambursarea cheltuielilor de judecata angajate in fata instantelor interne, fara a preciza valoarea lor si fara a prezenta documente justificative in acest sens.
34. Conform jurisprudentei constante a Curtii, alocarea cheltuielilor de judecata in baza art. 41 presupune sa se fi stabilit realitatea, necesitatea si, mai mult, caracterul rezonabil al cuantumului lor (Iatridis impotriva Greciei [satisfactie echitabila] [MC] nr. 31.107/96, § 54, CEDO 2000-XI).
35. Curtea observa ca pretentiile reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata nu sunt nici cuantificate, nici sustinute de documentele justificative necesare. Asadar, cererea lor trebuie respinsa.

C. Dobanzi
36. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN UNANIMITATE, CURTEA

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa restituie reclamantilor partea din apartament compusa din 108,11 m2, suprafata locuibila, si 21,212 m2 de teren aferent, situata in Bucuresti, bd. Hristo Botev nr. 13, la parter, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen de 3 luni, 126.458 EUR (una suta douazeci si sase mii patru sute cincizeci si opt euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, in orice caz, statul parat sa le plateasca reclamantilor suma de 2.000 EUR (doua mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca la sumele de mai sus sa fie adaugata orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca aceste sume sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 februarie 2008 in conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.