"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a tr

eia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefevre, judecatori, si din Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 17 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 19.372/06) indreptata impotriva Romaniei, prin care 2 cetateni germani, doamna Herta Margareta Silimon si domnul Gerhard Albert Gross (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 24 aprilie 2006 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantii sunt reprezentati prin domnul E.J. Prediger, avocat din Brasov. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 12 decembrie 2006, Curtea a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 § 3 din Conventie, ea a hotarat sa analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.
4. Guvernul german, invitat la data de 18 decembrie 2006 sa prezinte observatii scrise, nu si-a manifestat dorinta de a-si exercita acest drept (art. 36 § 1 din Conventie si 44 din Regulament).

In Fapt

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantii s-au nascut in anul 1926 si, respectiv, 1934 si locuiesc la Munchen si, respectiv, Gempen.
6. Prin doua hotarari, din 27 august 1981, respectiv 8 iulie 1989, invocand Decretul nr. 223/1974, statul roman a confiscat casa situata in Brasov, str. Retezat nr. 8, compusa din doua apartamente. In momentul confiscarii, reclamanta era proprietara apartamentului nr. 2 si a unei cote-parti de doua treimi din apartamentul nr. 1, iar reclamantul detinea o cota-parte de o treime din acest apartament.
7. Prin contractul de vanzare-cumparare din 15 iulie 1997, incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995, Societatea Comerciala RIAL - S.R.L. (S.C. RIAL), care administra bunurile ce apartineau statului, a vandut respectiva casa sotilor M., care o ocupau in baza unui contract de inchiriere.
8. La data de 19 septembrie 2001, in temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (Legea nr. 10/2001), reclamantii au solicitat din partea S.C. RIAL restituirea casei mentionate mai sus.
9. La o data neprecizata, reclamantii au dat in judecata S.C. RIAL, Primaria Brasov si sotii M. in fata Judecatoriei Brasov. Ei au solicitat instantei sa constate ilegalitatea confiscarii bunului lor, cu motivarea ca Decretul nr. 223/1974 incalca prevederile Constitutiei in vigoare la data respectiva. Aratand ca Legea nr. 112/1995 interzicea vanzarea mai multor apartamente unei singure persoane, ca imobilul in litigiu era compus din doua apartamente si ca, in momentul vanzarii, sotii M. au fost de rea-credinta, reclamantii au solicitat instantei sa constate si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare din 15 iulie 1997. Ei au solicitat, de asemenea, instantei sa dispuna radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al sotilor M.
10. Prin sentinta din data de 15 decembrie 2003, Judecatoria Brasov a admis partial actiunea reclamantilor. Ea a statuat ca insusirea de catre stat a imobilului in litigiu a fost ilegala si a constatat lipsa unui titlu valabil al statului asupra bunului in litigiu. In schimb, in temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, judecatoria a respins cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare mai sus mentionat, motivat prin aceea ca Legea nr. 112/1995 nu interzicea vanzarea catre chiriasi a mai mult de un apartament si ca, in momentul vanzarii, cumparatorii au fost de buna-credinta. De asemenea, instanta a respins cererea de radiere din cartea funciara a dreptului de proprietate al sotilor M.
11. Reclamantii au formulat apel impotriva acestei sentinte, plangandu-se de faptul ca instanta de fond a statuat in mod nedrept ca sotii M. au fost de buna-credinta in momentul vanzarii.
12. Prin decizia din data de 19 mai 2004, Curtea de Apel Brasov a respins apelul reclamantilor ca neintemeiat. Ea a statuat ca sotii M. au cumparat imobilul in litigiu pe baza mentiunilor din cartea funciara, in care statul era inscris ca proprietar, si ca buna lor credinta nu putea fi, asadar, inlaturata. Completul de judecata era compus din judecatorii D.R. si A.P.
13. Reclamantii au formulat recurs impotriva deciziei mentionate mai sus, sustinand ca instantele de fond si apel au facut o gresita aplicare a legii atunci cand au constatat buna-credinta a sotilor M. Conform legii in vigoare la data la care Curtea de Apel Brasov a pronuntat aceasta decizie, competenta de solutionare a recursului reclamantilor revenea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
14. In urma modificarilor aduse Codului de procedura civila prin Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel Brasov a devenit competenta sa statueze asupra recursului formulat de reclamanti impotriva deciziei din 19 mai 2004, pronuntata de aceeasi instanta.
15. Prin decizia din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Brasov a respins recursul reclamantilor, statuand ca acestia nu au reusit sa rastoarne prezumtia de buna-credinta care era in favoarea sotilor M. Completul de judecata era compus din judecatorii D.M.C., G.B. si R.P.
16. La cererea reclamantilor, procedura administrativa inceputa la data de 19 septembrie 2001 in temeiul Legii nr. 10/2001 a fost suspendata in asteptarea unei hotarari definitive a instantelor in litigiul in contradictoriu cu sotii M.

II. Dreptul si practica interna pertinente
17. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in cauzele Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, §§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) si Padurar impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
18. Legea nr. 10/2001 a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despagubire, permitandu-le beneficiarilor sa aleaga intre o compensatie sub forma de bunuri si servicii si o compensatie sub forma de despagubire pecuniara echivalenta cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit in natura in momentul acordarii sumei.
19. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicata), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1

"(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat (...) in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. (...)"

ARTICOLUL 10

"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. (...)"

ARTICOLUL 20

"(1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului. (...)"
20. Art. 13 si 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care sunt, de asemenea, relevante in cauza de fata, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 13

"(1) Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului-ministru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (...)"

ARTICOLUL 16

"(1) Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare (...) se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonarii stabilite de aceasta, dar nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate (...) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor (...).
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) Societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
(7) In baza raportului de evaluare, Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. (...)"
21. Functionarea societatii pe actiuni "Proprietatea" este descrisa in Cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
22. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima oara prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007.
Conform art. 181 din titlul I al ordonantei, atunci cand Comisia Centrala a decis acordarea de despagubiri a caror valoare nu depaseste 500.000 lei romanesti noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiuni la Fondul "Proprietatea" si acordarea unor despagubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500.000 RON, acestia pot solicita despagubiri pecuniare in valoare de 500.000 RON, acordandu-li-se actiuni la Fondul "Proprietatea" pentru diferenta.
Conform art. 7 din titlul II al ordonantei de urgenta, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii de administrare a Fondului "Proprietatea".

In Drept

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie


23. Invocand art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, reclamantii se plang de faptul ca au suferit o incalcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, din cauza hotararilor instantelor interne, care, desi au constatat ilegalitatea nationalizarii si lipsa de titlu valabil al statului asupra casei in litigiu, au confirmat vanzarea ei de catre stat. Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie prevede:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii


24. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, ea observa ca nu este lovit de niciun motiv de inadmisibilitate si, prin urmare, il declara admisibil.

B. Asupra fondului


25. Guvernul apreciaza ca reclamantii ar fi putut obtine o despagubire in temeiul Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, ceea ce respecta cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. El considera ca, in situatii complexe cum este cea de fata, in care prevederile legislative au un impact economic asupra intregii tari, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o putere discretionara nu numai pentru a alege masurile menite sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, ci si pentru a le pune in practica. El arata ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, stabileste principiul acordarii de despagubiri echitabile si neplafonate, fixate printr-o decizie a Comisiei administrative centrale pe baza unei expertize, si accelereaza procedura de restituire sau de despagubire. Aceasta lege prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se face prin emisiune de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului, stabilita prin expertiza. In opinia Guvernului, noul mecanism instituit prin Legea nr. 247/2005 asigura o despagubire efectiva, ce respecta cerintele Conventiei.
26. Guvernul considera ca, in orice caz, o eventuala intarziere in acordarea unei despagubiri, in contextul unei despagubiri neplafonate, nu afecteaza justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii persoanelor si cerintele interesului general si nu obliga reclamantii sa suporte o povara excesiva.
27. Reclamantii contesta argumentele Guvernului. Ei reamintesc ca instantele interne au constatat ilegalitatea confiscarii bunului lor, confirmand in acelasi timp vanzarea bunului respectiv chiriasilor. Ei subliniaza ca aceasta solutie i-a impiedicat sa recupereze posesia bunului lor.
28. In ceea ce priveste posibilitatea de a obtine o despagubire in temeiul Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, reclamantii contesta caracterul real si efectiv al sistemului de compensatie implementat prin legile mai sus mentionate, subliniind ca "Proprietatea" nu este inca functional.
29. Curtea observa ca reclamantii au obtinut o hotarare definitiva ce constata ilegalitatea insusirii de catre stat a bunului lor si faptul ca acesta nu era proprietarul bunului in momentul vanzarii sale. In ciuda acestei constatari, instantele interne au refuzat sa constate nulitatea absoluta a vanzarii bunului, cu motivarea ca reclamantii nu au reusit sa rastoarne prezumtia de buna-credinta care era in favoarea cumparatorilor (paragraful 14 de mai sus).
30. Tinand cont de constatarea instantelor interne, necombatuta de parti, Curtea apreciaza ca, in speta, reclamantii sunt titularii unui bun protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (Gabriel impotriva Romaniei, nr. 35.951/02, § 25, 8 martie 2007; Florescu impotriva Romaniei, nr. 41.857/02, § 27, 8 martie 2007).
31. Curtea a analizat in repetate randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cazului de fata si a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (Gabriel, mentionata mai sus, §§ 27-32).
32. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost prezentate, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun element de fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cazul de fata. Curtea reafirma in special ca, in contextul legislativ roman ce reglementeaza actiunile in revendicare imobiliara si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat a bunului altcuiva catre terti de buna-credinta, chiar daca a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al acestei persoane, reprezinta o privare de acel bun. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (Strain, mentionata mai sus, §§ 39, 43 si 59).
33. Cu toate ca Guvernul arata ca reclamantii au dreptul sa obtina titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare ("Proprietatea") in baza Legii nr. 10/2001, la valoarea bunului stabilita prin expertiza, Curtea isi reitereaza constatarea anterioara, conform careia "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa duca la acordarea efectiva a unei despagubiri reclamantilor (vezi, printre altele, cauzele Radu, mentionata mai sus, §§ 32-34, Gabriel, mentionata mai sus, § 21, si Savulescu impotriva Romaniei, nr. 1.696/03, § 30, 12 iulie 2007). In plus, nici Legea nr. 10/2001 si nici Legea nr. 247/2005, care o modifica, nu iau in considerare prejudiciul suferit din cauza unei lipse indelungate a despagubirii de catre persoanele care, le fel ca reclamantii, au fost lipsite de bunurile lor (Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, § 34, 16 februarie 2006, si Florescu, mentionata mai sus, § 32).
34. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra casei in litigiu, combinata cu lipsa de despagubire de mai mult de 2 ani, i-a facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea acestui articol.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie


35. Reclamantii sustin o incalcare a dreptului la judecarea cauzei de catre o instanta impartiala din cauza faptului ca instanta - Curtea de Apel Brasov - a fost pusa in situatia de a statua atat asupra apelului, cat si asupra recursului pe care acestia le-au formulat in cadrul actiunii in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare din 15 iulie 1997. Ei invoca in acest sens art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. (...)"
36. Curtea observa ca situatia contestata de reclamanti este rezultatul modificarii regulilor de competenta a instantelor, aduse prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005. Aceasta apreciaza ca faptul ca Curtea de Apel Brasov a statuat in ceea ce priveste doua cai de atac in aceeasi procedura nu ridica probleme in sensul art. 6 § 1 din Conventie, in masura in care completele de judecata au fost diferite (Diennet impotriva Frantei, hotararea din 26 septembrie 1995, seria A nr. 325-A, p. 16, § 38; Parohia Greco-catolica Ticvaniul Mare impotriva Romaniei, (dec.), nr. 2.534/02, 24 octombrie 2006).
37. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie


38. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu


a) Prejudiciul material
39. In ceea ce priveste prejudiciul material, reclamantii solicita, cu titlu principal, restituirea casei vandute de stat unor terti. In cazul in care statul nu o poate restitui, acestia solicita o suma echivalenta cu valoarea de piata a bunului care, conform raportului de expertiza depus la Curte, se ridica la 220.000 EUR.
40. Guvernul contesta evaluarea valorii bunului, efectuata de expertul desemnat de reclamanti. In acest sens, el subliniaza ca aceasta suma tine cont nu numai de valoarea casei vandute de stat, ci si de valoarea unui teren in suprafata de 524,48 m2, aferent casei in discutie si care nu face obiectul prezentei cauze.
Conform raportului de expertiza trimis de Guvern, valoarea casei se ridica la 112.058 EUR.
41. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a casei situate in Brasov, str. Retezat nr. 8, catre terti de buna-credinta, combinata cu lipsa totala de despagubire. Curtea mai observa ca vanzarea in discutie nu avea ca obiect terenul aferent acestui imobil.
42. Curtea apreciaza ca, in circumstantele spetei, retrocedarea casei in litigiu i-ar repune pe reclamanti, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu ar fi fost incalcate.
43. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta retrocedare in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca acesta sa le plateasca reclamantilor, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda cu valoarea actuala a casei.
44. Tinand cont de informatiile de care dispune despre preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti, Curtea estimeaza valoarea comerciala actuala a bunului la 120.000 EUR.
45. Prin urmare, statuand in echitate, in sensul art. 41 din Conventie, Curtea le aloca reclamantilor suma de 120.000 EUR.
b) Prejudiciul moral
46. Reclamantii mai solicita suma de 100.000 EUR cu titlu de daune morale pentru suferinta indurata de la confiscarea ilegala a bunului lor.
47. Guvernul considera ca aceasta suma este excesiva si sustine ca o constatare a incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie ar constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins.
48. Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa le provoace reclamantilor o stare de incertitudine si suferinte ce nu pot fi compensate prin constatarea incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Ea apreciaza ca suma de 4.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanti.

B. Cheltuieli de judecata


49. Reclamantii nu au formulat nicio cerere in acest sens.
50. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care le-a solicitat. Prin urmare, in speta, Curtea nu le acorda reclamantilor nicio suma in acest sens.
C. Dobanzi moratorii
51. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA
1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si inadmisibila pentru rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa le restituie reclamantilor casa situata in Brasov, str. Retezat nr. 8, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 § 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen de 3 luni, 120.000 EUR (o suta douazeci mii euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, in orice caz, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen de 3 luni, suma de 4.000 EUR (patru mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca, la sumele mentionate mai sus, sa se adauge orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 februarie 2008, in conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.