"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a Drepturil

or Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 27 mai 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 38.113/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care 3 cetateni ai acestui stat, domnul Constantin Matache si doamnele Elena Matache si Zenovia Sprinceana (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 14 octombrie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Prin Hotararea din 19 octombrie 2006 (hotararea cu privire la fondul cauzei), Curtea a statuat ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza neexecutarii de catre autoritatile administrative a hotararii judecatoresti definitive din 23 mai 2002, prin care cuantumul despagubirilor datorate reclamantilor ca urmare a nationalizarii bunurilor lor a fost stabilit la suma de 13.233.970.592 lei vechi, precum si din cauza ineficientei legilor de retrocedare (Matache si altii impotriva Romaniei, nr. 38.113/02, 19 octombrie 2006).
3. Invocand art. 41 din Conventie, reclamantii au solicitat o reparatie echitabila in suma de 2.234.850 euro (EUR) pentru daunele materiale. Acestia au considerat ca au suferit un prejudiciu moral, insa au lasat la latitudinea Curtii sa stabileasca valoarea reparatiei.
4. Problema aplicarii art. 41 din Conventie neaflandu-se in stare de judecata, Curtea a rezervat-o si a invitat Guvernul si reclamantii sa ii trimita in scris, in termen de cel mult 6 luni, observatiile lor scrise asupra acestei chestiuni si, in special, sa ii aduca la cunostinta orice eventuala intelegere la care vor ajunge (ibidem, paragraful 47 si pct. 4 din dispozitiv).
5. Atat reclamantii, cat si Guvernul au depus observatii.

IN DREPT

6. Conform art. 41 din Conventie, "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

1. Argumentele partilor


a) Pozitia reclamantilor
7. Reclamantii au solicitat suma de 2.234.850 euro (EUR) cu titlu de daune materiale, din care 1.124.857 EUR pentru lipsa de folosinta incepand de la data nationalizarii bunurilor lor si pana in luna mai 2002, 934.992 EUR pentru valoarea reactualizata a sumei stabilite prin sentinta din data de 23 mai 2002 pentru perioada 2002-2004, si suma de 175.000 EUR pentru bunurile mobile din moara ce au fost distruse.
8. In observatiile lor, formulate dupa pronuntarea hotararii privind fondul cauzei, reclamantii au solicitat reactualizarea sumelor de mai sus, tinand cont de dobanda pentru anii 2004-2007, pentru a ajunge la suma de 2.406.515 EUR.
9. De asemenea, ei au solicitat suma de 500.000 EUR cu titlu de daune morale.
b) Pozitia Guvernului
10. Invocand Cauza Constandache impotriva Romaniei [(dec.), nr. 46.312/99, 11 iunie 2002], Guvernul a considerat ca reclamantii nu aveau dreptul sa primeasca contravaloarea imobilului confiscat si a lipsei de folosinta. In orice caz, acesta a contestat modalitatile de calcul al daunelor de catre reclamanti. In opinia Guvernului, suma stabilita de instanta la data de 23 mai 2002, reactualizata conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica, se ridica la 641.783,61 EUR si nu era scadenta decat dupa adoptarea legii speciale in materie de reparatie pentru bunurile nationalizate.
11. In observatiile sale din data de 31 august 2007, Guvernul a aratat ca Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 de catre stat fusese modificata si ca, din acel moment, reclamantii aveau posibilitatea fie sa opteze pentru o noua evaluare a bunurilor lor nationalizate, fie sa accepte plata sumei ce figureaza in sentinta din 23 mai 2002. De asemenea, acesta a informat Curtea ca cererea formulata de reclamanti in temeiul Legii nr. 10/2001 era analizata de comisia centrala constituita in baza acestei legi, care hotarase sa o trateze cu prioritate.
12. Guvernul a mai facut cunoscut faptul ca cererile suplimentare ale reclamantilor trebuiau respinse de Curte, dat fiind faptul ca scrisoarea ce cuprindea pretentiile exprimate in cifre nu a fost semnata de toti reclamantii.
13. In ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de daune morale, Guvernul a evidentiat faptul ca intre incalcarile constatate de Curte si sus-amintitele pretentii nu putea fi stabilita nicio legatura de cauzalitate si a considerat ca, in orice caz, aceasta suma este excesiva.
2. Aprecierea Curtii
14. Curtea reaminteste, in primul rand, ca semnatura reclamantilor pe cererea formulata in temeiul art. 41 nu este prevazuta la art. 60 din Regulamentul Curtii. Prin urmare, argumentul Guvernului nu poate fi retinut.
15. Aceasta nu a fost convinsa nici de afirmatiile Guvernului privind posibilitatea ca reclamantii sa obtina plata sumei respectand procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, in ultima sa versiune.
16. Fata de acest lucru, Curtea reaminteste ca regula epuizarii cailor de atac interne nu este valabila in privinta art. 41 [De Wilde, Ooms si Versyp impotriva Belgiei (art. 50), Hotararea din 10 martie 1972, seria A, nr. 14, pp. 7-9, § 15-16, Guzzardi impotriva Italiei, Hotararea din 6 noiembrie 1980, seria A, nr. 39, p. 41, § 113, si Bozanr. impotriva Frantei, Hotararea din 18 decembrie 1986, seria A, nr. 111, pp. 28-29, § 66].
17. In orice caz, chiar daca am presupune ca reclamantii ar ajunge in situatia de a utiliza procedura indicata de Guvern, Curtea are indoieli in ceea ce priveste eficienta celor doua optiuni oferite partilor interesate, din urmatoarele motive (pentru o descriere detaliata a procedurii in fata comisiei centrale stabilite in temeiul Legii nr. 10/2001, vezi Tudor impotriva Romaniei, nr. 29.035/05, §§ 15-20, 11 decembrie 2007).
18. Pe de o parte, reclamantii ar putea solicita plata sumei stabilite prin sentinta din 23 mai 2002. Or, Guvernul nu a putut sa precizeze termenul in care reclamantii ar primi efectiv aceasta suma. Pe deasupra, nu este prevazuta nicio reactualizare a sumei stabilite in 2002 pentru a tine cont de rata inflatiei. Or, daca reclamantii ar accepta plata valorii nominale, ei ar suferi devalorizarea sumei fara sa li se poata imputa vreo vina pentru intarzierea de peste 6 ani in efectuarea acestei plati.
19. Pe de alta parte, Curtea observa ca reclamantilor nu li se ofera nicio garantie in ceea ce priveste durata sau rezultatul reevaluarii bunurilor, propuse de aceasta procedura ca optiune secundara.
20. In fine, Curtea observa ca, desi au trecut 8 luni de la data la care comisia a hotarat sa trateze cu prioritate dosarul reclamantilor, Curtii nu i-a fost furnizata nicio informatie privind demersurile concrete efectuate de autoritati.
21. Asadar, aceasta nu poate decat sa concluzioneze ca reclamantii au suferit un prejudiciu material care nu a fost reparat de autoritatile romane.
22. Mai mult, Curtea apreciaza ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral in special din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea de a obtine executarea sentintei pronuntate in favoarea lor si ca acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a incalcarii.
23. In aceste circumstante, tinand cont de totalitatea elementelor aflate in posesia sa si statuand in echitate, conform art. 41 din Conventie, Curtea le aloca reclamantilor, impreuna, suma totala de 650.000 EUR, incluzand toate prejudiciile.

B. Cheltuieli de judecata
24. Reclamantii nu au solicitat sume suplimentare pentru cheltuielile angajate dupa hotararea pronuntata pe fondul cauzei.
25. Prin urmare, Curtea nu le aloca nicio suma cu acest titlu.


C. Dobanzi moratorii

26. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA
1. hotaraste:
a) ca statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 650.000 EUR (sase sute cincizeci mii euro), incluzand toate prejudiciile, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, ce va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
2. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.

Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 17 iunie 2008, in aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

Josep Casadevall, Santiago Quesada,
presedinte grefier

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.