"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a Dr

epturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Isabelle Berro-Lefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 31 ianuarie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 37.296/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Johanna Huber (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 5 august 2004, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 2 martie 2006, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 § 3 din Conventie, ea a decis ca admisibilitatea si fondul cauzei sa fie analizate in acelasi timp.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei


4. Reclamanta s-a nascut in anul 1952 si locuieste la Hessen (Germania).
5. La data de 17 octombrie 1989, apartamentul nr. 2, in suprafata de 97,57 m2, precum si terenul aferent si dependintele casei situate in str. Anda Calugareanu nr. 1, Bucuresti, ce ii apartinusera reclamantei, au facut obiectul unei confiscari. Prin Decizia din data de 7 decembrie 1989, societatea insarcinata cu gestionarea bunurilor imobiliare ale statului i-a pus la dispozitie reclamantei suma de 80.000 lei, adica aproximativ 5.360 dolari americani la data respectiva. Reclamanta declara ca nu a incasat aceasta suma.
6. La data de 19 noiembrie 1999, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva care a constatat ilegalitatea confiscarii si a dispus ca autoritatile sa ii restituie apartamentul.
7. In ciuda recunoasterii judiciare definitive a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a aflat in imposibilitatea de a-si recupera bunul deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, statul il vanduse, la data de 30 septembrie 1996, chiriasilor care il ocupau.
8. La data de 4 septembrie 2000, reclamanta a solicitat instantelor sa constate nulitatea vanzarii apartamentului in litigiu si restituirea sa. Ea a aratat ca masura confiscarii a fost abuziva si ilegala, ca statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului si, prin urmare, nu putea sa il vanda in mod legal.
9. La finalul procedurii, prin Decizia din data de 20 februarie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie, desi a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei, i-a respins actiunea pe motivul ca respectivii chiriasi erau cumparatori de buna-credinta. Inalta Curte nu i-a acordat reclamantei nicio despagubire.

II. Dreptul intern pertinent

10. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei [(MC), nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33], Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) si Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
11. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despagubire, permitand beneficiarilor sa aleaga intre o compensatie sub forma de bunuri si servicii si o compensatie sub forma de despagubire pecuniara echivalenta cu valoarea de piata a bunului ce nu poate fi restituit in natura la momentul acordarii sumei.
12. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001 (republicata), asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 1

"(1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat (...) in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. (...)"

ARTICOLUL 10

"(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare."

ARTICOLUL 20

"(1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, daca imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (...), persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata (...), actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului.(...)"
13. Art. 13 si 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care sunt de asemenea relevante in cauza de fata, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 13

"(1) Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului-Ministru (...)"

ARTICOLUL 16

"(1) Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare (...) se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonarii stabilite de aceasta, dar nu mai tarziu de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin. (1) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale, (...) in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor. (...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevazute la alin. (1) si (2), in care, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dupa care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.
(6) Dupa primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata va efectua procedura de specialitate, si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordare titlurile de despagubire.
(7) In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
14. Functionarea Societatii pe actiuni "Proprietatea" este descrisa in Cauza Radu impotriva Romaniei (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
15. Legea nr. 247/2005 a fost modificata ultima oara prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de stat.
Conform art. 181 din titlul I al ordonantei, atunci cand Comisia Centrala a decis acordarea de despagubiri a caror valoare nu depaseste 500.000 lei romanesti noi (RON), beneficiarii pot opta intre actiunile la Fondul "Proprietatea" si acordarea unor despagubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500.000 RON, partile interesate pot solicita despagubiri pecuniare in valoare de 500.000 RON, acordandu-li-se actiuni la Fondul "Proprietatea" pentru diferenta.
Conform art. 7 din titlul II al ordonantei, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a ordonantei, Guvernul va trebui sa stabileasca regulile de desemnare a societatii de administrare a Fondului "Proprietatea".

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1


16. Invocand art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plange de faptul ca a suferit o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor, cauzata de hotararile instantelor interne care, desi au constatat ilegalitatea confiscarii si lipsa titlului valabil al statului asupra apartamentului in discutie, au validat in final vanzarea sa de catre stat. Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

17. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Ea observa, de altfel, ca nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate si, prin urmare, il declara admisibil.

B. Asupra fondului

18. Guvernul nu contesta existenta unei ingerinte in dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.
19. El arata in primul rand ca ingerinta este proportionala, deoarece confiscarea bunului litigios a fost insotita de punerea la dispozitia reclamantei a unei sume in valoare de 80.000 lei romanesti (circa 5.360 dolari americani la momentul respectiv).
20. In al doilea rand, Guvernul apreciaza ca reclamanta ar fi putut obtine o despagubire in temeiul Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, ceea ce respecta cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1. El considera ca in situatii complexe cum este cea de fata, in care prevederile legislative au un impact economic asupra intregii tari, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o putere discretionara nu numai pentru a alege masurile menite sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, ci si pentru a le pune in practica. El arata ca ultima reforma in materie, si anume Legea nr. 247/2005, stabileste principiul acordarii de despagubiri echitabile si neplafonate, fixate printr-o decizie a comisiei administrative centrale pe baza unei expertize, si accelereaza procedura de restituire sau de acordare de despagubiri. Aceasta lege prevede ca, in cazul in care restituirea imobilului nu este posibila, despagubirea se face prin emisiune de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului stabilite prin expertiza. In opinia Guvernului, noul mecanism instituit prin Legea nr. 247/2005 asigura o despagubire efectiva, conforma cerintelor Conventiei.
21. Guvernul considera ca, in orice caz, o eventuala intarziere in acordarea unei despagubiri, in contextul unei despagubiri neplafonate, nu afecteaza justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii indivizilor si cerintele interesului general si nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina excesiva.
22. Reclamanta arata ca autoritatile i-au vandut bunul, pe care statul si l-a insusit in mod abuziv, in ciuda demersurilor sale in vederea restituirii lui. In plus, ea considera ca solutia pe care Guvernul o lasa sa se intrevada pentru a obtine o reparatie, si anume Legea nr. 10/2001, nu constituie un mijloc eficient.
23. Curtea observa ca reclamanta detine o hotarare definitiva si irevocabila care dispune autoritatilor sa ii restituie bunul in litigiu. Asa cum a constatat deja Curtea (vezi Cauza Strain si altii, anterior citata, § 38), existenta dreptului sau de proprietate in temeiul hotararii definitive sus-mentionate nu era conditionata de alte formalitati.
24. Curtea reaminteste ca a statuat deja ca vanzarea de catre stat a bunului unei persoane catre terti de buna-credinta, chiar daca a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al acelei persoane, reprezinta o privare de proprietate. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain si altii, anterior citata, §§ 39, 43 si 59).
25. In plus, in cauza Paduraru, anterior citata, Curtea a constatat ca statul si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta in ceea ce priveste chestiunea de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in baza decretelor de nationalizare. De asemenea, ea a considerat ca incertitudinea generala astfel creata s-a repercutat asupra reclamantului, care s-a vazut in imposibilitatea de a-si recupera bunul in integralitatea sa, desi dispunea de o decizie definitiva care obliga statul sa i-l restituie (Paduraru, anterior citata, § 112).
26. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la jurisprudenta de mai sus, situatia de fapt fiind aproximativ aceeasi. Ea observa ca vanzarea de catre stat a apartamentului nr. 2 al reclamantei in temeiul Legii nr. 112/1995, care nu permitea totusi vanzarea bunurilor confiscate ilegal, o impiedica pe reclamanta - chiar si in prezent - sa se bucure de dreptul sau de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva si irevocabila.
27. Cu toate ca Guvernul arata ca reclamanta poate obtine titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), in baza Legii nr. 10/2001, la valoarea bunului stabilita prin expertiza, Curtea observa ca Proprietatea nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa duca la acordarea efectiva a unei despagubiri reclamantei (vezi, printre altele, cauzele Radu, anterior citata, Gabriel impotriva Romaniei, nr. 35.951/02, § 31, 8 martie 2007, Savulescu impotriva Romaniei, nr. 1.696/03, § 30, 12 iulie 2007). In plus, nici Legea nr. 10/2001 si nici Legea nr. 247/2005, care o modifica, nu iau in considerare prejudiciul suferit din cauza unei lipse indelungate a despagubirii de catre persoanele care, ca si reclamanta, au fost lipsite de bunurile lor (Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, § 34, 16 februarie 2006).
28. In ceea ce priveste despagubirea oferita reclamantei atunci cand statul a apropriat imobilul in anul 1989, pe care reclamanta nu a incasat-o, Curtea constata ca ea se ridica la 80.000 lei romanesti, adica aproximativ 5.360 dolari americani, conform informatiilor furnizate de Institutul National de Statistica. Or, raportul de expertiza furnizat de reclamanta stabileste valoarea de piata a apartamentului in litigiu la 222.645 EUR, iar cel depus de Guvern la 136.163 EUR. Prin urmare, nu se poate sustine ca suma oferita in momentul confiscarii reflecta valoarea reala a bunului (vezi Konnerth impotriva Romaniei, nr. 21.118/02, § 76, 12 octombrie 2006) sau ca era rezonabila in sensul jurisprudentei Curtii [vezi, a contrario, Constantinescu impotriva Romaniei (dec.), nr. 61.767/00, 14 septembrie 2004], si aceasta chiar tinand cont de valoarea pe care suma respectiva o avea la momentul respectiv. Mai mult, faptul ca reclamantei i s-a propus o despagubire in anul 1989 nu poate scuti autoritatile de la executarea Hotararii definitive din data de 19 noiembrie 1999.
29. Prin urmare, Curtea considera ca faptul ca reclamanta a fost lipsita de dreptul de proprietate asupra bunului sau, combinat cu lipsa totala a unei despagubiri adecvate timp de circa 8 ani, a facut-o sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
30. Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea acestei prevederi.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie


31. Invocand art. 6 din Conventie, reclamanta se plange de caracterul inechitabil al procedurii avand ca obiect constatarea nulitatii Contractului de vanzare-cumparare din 30 septembrie 1996.
32. Tinand cont de totalitatea elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa analizeze afirmatiile formulate, Curtea nu a distins nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie sau de protocoalele sale.
33. Rezulta ca aceasta parte a cererii este vadit neintemeiata si trebuie respinsa, in conformitate cu art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.


III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

34. Conform art. 41 din Conventie:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

35. Reclamanta solicita, cu titlu de daune materiale, restituirea apartamentului al carui proprietar ea a fost recunoscuta prin Hotararea din data de 19 noiembrie 1999 sau, in lipsa acestei restituiri, acordarea sumei de 222.645 EUR, reprezentand valoarea actuala a bunului, asa cum a fost stabilita printr-o expertiza tehnica imobiliara.
36. De asemenea, ea solicita suma de 50.000 EUR cu titlu de daune morale pentru suferintele cauzate prin incalcarea dreptului sau de proprietate.
37. In ceea ce priveste prejudiciul material, Guvernul trimite un raport de expertiza (opinie) care estimeaza valoarea de piata a apartamentului la 136.163 EUR. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul considera, in primul rand, ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral solicitat si pretinsa incalcare a Conventiei. In plus, el argumenteaza ca un eventual prejudiciu moral ar fi suficient compensat prin constatarea incalcarii. In subsidiar, Guvernul considera ca pretentiile reclamantei sunt excesive.
38. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a bunului reclamantei, combinata cu absenta unei despagubiri adecvate.
39. Curtea apreciaza ca, in circumstantele spetei, restituirea apartamentului in litigiu, asa cum a fost ea dispusa prin Hotararea definitiva din data de 19 noiembrie 1999, ar repune-o pe reclamanta, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
40. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta restituire, Curtea decide ca acesta sa ii plateasca reclamantei, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a apartamentului.
41. Sub acest aspect, Curtea constata o diferenta mare intre valoarea imobilului stabilita de cele doua expertize furnizate de parti, diferenta datorata in special metodelor tehnice utilizate. Tinand cont de informatiile de care dispune referitor la preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti, Curtea estimeaza ca valoarea de piata actuala a bunului este de 170.000 EUR.
42. Curtea considera ca evenimentele in cauza au putut sa ii provoace reclamantei o stare de incertitudine si suferinte ce nu pot fi compensate prin constatarea incalcarii. Ea apreciaza ca suma de 2.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanta.
B. Cheltuieli de judecata
43. Reclamanta mai solicita suma de 10.000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de procedura in fata instantelor interne si de cea in fata Curtii. Ea arata ca suma mentionata cuprinde costul calatoriilor in Romania, onorariile avocatilor si cheltuielile de expertiza.
44. Guvernul subliniaza ca reclamanta nu a depus nicio dovada in sustinerea cererii sale.
45. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al valorii lor. In speta, Curtea observa ca reclamanta nu si-a prezentat detaliat pretentiile si nici nu a depus documente justificative. Prin urmare, Curtea nu ii poate acorda nicio suma cu acest titlu.
C. Dobanzi moratorii
46. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN UNANIMITATE, CURTEA
1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 si inadmisibila pentru rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii restituie reclamantei apartamentul nr. 2, in suprafata de 97,57 m2, precum si terenul aferent si dependintele casei situate in str. Anda Calugareanu nr. 1, Bucuresti, in 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, 170.000 EUR (una suta saptezeci mii euro), cu titlu de prejudiciu material;
c) ca, in orice caz, statul parat sa ii plateasca reclamantei suma de 2.000 EUR (doua mii euro), cu titlu de prejudiciu moral;
d) ca la sumele mentionate mai sus sa se adauge orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de satisfactie echitabila pentru rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 21 februarie 2008, in conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.