"nimeni nu e mai presus de lege"

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Birsan, doamnele A. Gyulumyan, R. Jaeger, M. E. Myjer, judecatori, si din domnul M. Villiger, grefier adjunct de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 13 octombrie 2005, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea Cauzei se afla o cerere (nr. 38.608/97) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Paul Ionescu (reclamantul), a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 22 iulie 1997 in temeiul art. 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul, caruia i-a fost incuviintata cererea de asistenta judiciara din oficiu, este reprezentat de domnul S. Raduletu, avocat in Craiova. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat prin agentul sau, doamna Roxana Rizoiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Prin hotararea din 2 noiembrie 2004 (hotararea privind admisibilitatea si fondul cauzei), Curtea a constatat, in unanimitate, incalcarea art. 6 § 1 din Conventie si, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Mai exact, aceasta a decis ca art. 6 § 1 a fost incalcat din cauza lipsei unui proces echitabil si a ingradirii dreptului de acces la o instanta (Ionescu impotriva Romaniei, nr. 38.608/97, §§ 36-39). In ceea ce priveste art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, Curtea a apreciat ca privarea de proprietate pretinsa de reclamant, ce rezulta din decizia Curtii Supreme de Justitie din 27 februarie 1997, nu avea nicio justificare si ca reclamantul a suportat si continua sa suporte o povara speciala si exorbitanta (ibidem, §§ 44-46).
4. Intemeindu-se pe art. 41 din Conventie, reclamantul solicita, cu titlu de reparatie echitabila, restituirea bunului in litigiu sau acordarea unei sume echivalente cu valoarea sa actuala, pe care o estimeaza la 250.000 dolari americani (USD). De asemenea, el solicita acordarea sumei de 50.000 USD pentru lipsa de folosinta a bunului, precum si suma de 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral. In sfarsit, el solicita restituirea cheltuielilor de judecata, insa fara a indica cu exactitate suma.
5. Avand in vedere ca aspectul aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata, Curtea a rezervat aceasta chestiune si a invitat Guvernul si reclamantul sa ii trimita in scris, in termen de 6 luni, observatiile lor privind acest aspect si, in special, sa ii aduca la cunostinta orice acord la care vor fi ajuns [ibidem, § 54, si pct. 6 a), b) si c) din dispozitiv].
6. In urma modificarii compunerii sectiilor Curtii (art. 25 § 1 din Regulament), prezenta cerere a fost atribuita Sectiei a treia, astfel remaniata (art. 52 § 1).
7. Atat reclamantul, cat si Guvernul au formulat observatii.
8. Din documentele prezentate de parti rezulta ca prin decizia definitiva din data de 2 iunie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admisa o a doua actiune in revendicare imobiliara pe care reclamantul o introdusese pe rolul instantelor nationale impotriva Consiliului Local al Municipiului Bucuresti. Totusi, reclamantul se afla in imposibilitatea de a reintra in posesia bunului, deoarece statul l-a vandut in anul 1997 catre un tert care il ocupa in calitate de chirias. La o data neprecizata, reclamantul a introdus impotriva tertului cumparator o actiune in revendicare si in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus. Aceasta actiune se afla si in prezent pe rolul judecatoriei de sector din Bucuresti.

IN DREPT

9. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciul material
10. In principal, reclamantul solicita restituirea bunului in litigiu. El arata ca, desi a avut castig de cauza in cea de-a doua actiune in revendicare impotriva Consiliului Local al Municipiului Bucuresti, se afla in imposibilitatea de a intra in posesia imobilului, din moment ce acesta a fost vandut de stat unui tert. El intelege sa primeasca, in cazul nerestituirii acestuia, o suma corespunzatoare valorii actuale a bunului sau. El estimeaza aceasta suma la valoarea de 250.000 USD, si anume, conform preturilor practicate de agentiile imobiliare din Bucuresti, 100.000 USD pentru casa si 150.000 EUR pentru terenul aferent.
De asemenea, el solicita suma de 50.000 USD pentru lipsa de folosinta a bunului, aratand ca statul a obtinut foloase substantiale nejustificate din inchirierea si apoi din vanzarea imobilului.
11. In observatiile sale, Guvernul contesta sumele solicitate de reclamant. Inca de la inceput, acesta subliniaza ca reclamantul nu poate pretinde restituirea intregului teren, astfel cum exista la data construirii casei, deoarece in urma exproprierii ce a avut loc in anul 1937 o parte a acestuia reprezinta drum public.
El considera ca preturile agentiilor imobiliare invocate de reclamant nu pot fi folosite ca baza de evaluare a bunului in litigiu, a carui valoare ar fi, conform concluziilor unei expertize tehnice comunicate Curtii, de 76.099 USD.
12. In ceea ce priveste lipsa de folosinta solicitata de reclamant, Guvernul sustine ca, chiar daca dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost desfiintat, el era obligat in orice caz, in temeiul Legii nr. 17/1994, sa prelungeasca contractul de inchiriere a locuintei incheiat de stat cu chiriasul imobilului inainte de recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra acestui imobil. Bazandu-se pe raportul de expertiza mentionat mai sus, Guvernul evalueaza suma chiriilor pe care reclamantul le-ar fi putut percepe la valoarea de 1.547 USD.
13. Curtea observa ca, in pofida solutionarii favorabile a celei de-a doua actiuni in revendicare, reclamantul se afla in prezent in imposibilitatea de a intra in posesia imobilului din cauza vanzarii acestuia de catre stat unui tert.
14. Curtea apreciaza, in raport de circumstantele spetei, ca restituirea bunului litigios, astfel cum a fost dispusa prin sentinta din 11 iulie 1995 a Tribunalului Bucuresti, l-ar repune pe reclamant, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu ar fi fost incalcate.
Aceasta ar fi situatia sub rezerva oricarei pretentii pe care tertul cumparator ar putea sa o aiba asupra proprietatii imobilului, pretentie ce ar intra in domeniul de competenta al instantelor interne (vezi, mutatis mutandis, Brumarescu impotriva Romaniei (reparatie echitabila) [MC], nr. 28.342/95, § 22, CEDO 2001-I).
15. Daca statul parat nu procedeaza la aceasta restituire, Curtea decide ca acesta sa ii achite reclamantului, cu titlu de daune materiale, valoarea actuala a bunului.
Tinand cont de concluziile expertizei imobiliare furnizate de Guvern si de informatiile de care dispune asupra preturilor de pe piata imobiliara din Bucuresti, Curtea estimeaza valoarea de circulatie actuala a casei si a terenului aferent la suma de 100.000 EUR.
16. In ceea ce priveste sumele solicitate pentru lipsa de folosinta a bunului, Curtea nu le poate acorda, avand in vedere faptul ca a dispus restituirea bunului cu titlu de reparare a prejudiciului, in conformitate cu art. 41 din Conventie, insa ea va putea tine cont de privarea de proprietate suferita de reclamant cu ocazia reparatiei prejudiciului moral (vezi, mutatis mutandis, Sofletea impotriva Romaniei, nr. 48.179/99, § 42, 25 noiembrie 2003).
B. Prejudiciul moral
17. Reclamantul solicita suma de 75.000 USD pentru prejudiciul moral suportat din cauza suferintei ce i-a fost produsa in anul 1997 de catre Curtea Suprema de Justitie, care l-a privat de bunul sau.
18. Guvernul se opune acestei pretentii, considerand ca nu ar trebui retinut niciun prejudiciu moral, deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit si nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre procedurile ce au facut obiectul prezentei cereri si suferintele pretinse de reclamant.
19. Curtea considera ca evenimentele in cauza au dus la grave ingerinte in dreptul reclamantului de a i se respecta bunul, in dreptul de acces la un tribunal si in dreptul la un proces echitabil, constituind un prejudiciu moral, pentru care suma de 7.500 EUR reprezinta o reparatie echitabila.
C. Cheltuieli de judecata
20. Reclamantul solicita rambursarea cheltuielilor de judecata, dar fara a specifica vreo suma si fara a prezenta vreun decont in acest sens.
21. Guvernul nu se opune la restituirea cheltuielilor efectuate, cu conditia prezentarii de documente justificative.
22. Avand in vedere ca reclamantul nu a justificat cheltuielile de judecata pretinse, Curtea decide sa nu ii aloce nicio suma cu acest titlu (vezi, mutatis mutandis, Oprea si altii impotriva Romaniei, nr. 33.358/96, 16 iulie 2002, § 56).
D. Dobanzi moratorii
23. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN UNANIMITATE, CURTEA hotaraste:
1. ca statul parat sa ii restituie reclamantului, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie, imobilul in litigiu si terenul aferent;
2. ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 100.000 EUR (una suta mii euro) cu titlu de daune materiale;
3. ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 7.500 EUR (sapte mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale;
4. ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii,
5. ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
6. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 10 noiembrie 2005, cu aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupancic,
presedinte

Mark Villiger,
grefier adjunct

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.