"nimeni nu e mai presus de lege"

DECIZIA Nr.3 din 3 februarie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.175 alin.(1) lit.d) din Codul Muncii

Publicată în Monitorul Oficial nr.113 din 16.03.1998

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Paula C.Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.175
alin.(1) lit.d) din Codul muncii, invocată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare - Bucureşti în Dosarul
nr.1077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 ianuarie 1998, în prezenţa I.N.M.A.
Bucureşti, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au
fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a
delibera, a amânat pronunţarea pentru 3 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 29 mai 1997, a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.175 alin.(1) lit.d) din
Codul muncii, ridicată de I.N.M.A. Bucureşti într-un litigiu cu Tarţavulea Gheorghe.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor
art.21 şi art.125 din Constituţie, în esenţă, pentru următoarele:
- în prezent nu mai există organe ierarhic superioare care să judece contestaţiile
salariaţilor împotriva sancţiunilor cu diminuarea salariului tarifar, în cazul neîndeplinirii
integrale a sarcinilor de serviciu;
- organul de conducere colectivă, căruia angajatul nemulţumit de diminuarea salariului
ca sancţiune disciplinară, ar urma, în prezent, în temeiul prevederilor lit.d) a alineatului (1)
din art.175 din Codul muncii, să i se adreseze, este consiliul de administraţie, care, în fapt, a
propus sancţiunea aplicată şi deci ar fi judecător în propria sa cauză;
- aplicarea dispoziţiilor art.175 alin.(1) lit.d) din Codul muncii îngrădeşte dreptul
cetăţeanului de a se adresa justiţiei şi încalcă prevederile constituţionale privind liberul acces
la justiţie.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază că art.175 alin.(1) lit.d) din Codul
muncii "contravine dispoziţiilor Constituţiei României, deci este neconstituţional, deoarece el
vorbeşte despre posibilitatea de a se adresa contestaţiile împotriva diminuării salariului la
organul ierarhic superior sau organului de conducere colectivă". Instanţa, preluând
argumentaţia autorului excepţiei, consideră că textul legal atacat contravine art.21 din
Constituţie, întrucât constituie o îngrădire a dreptului contestatorului de a se adresa justiţiei.
Potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr.138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului, se apreciază că excepţia este întemeiată,
prevederile art.175 alin.(1) lit.d) din Codul muncii fiind neconstituţionale pentru identitate de
raţiune cu temeiurile Deciziilor Curţii Constituţionale nr.59/1994, nr.66/1995 şi nr.90/1995,
prin care s-a constatat că art.175 alin.(1) literele a), b) şi c) sunt neconstituţionale. Totodată,
se menţionează că aceste prevederi "creează o discriminare între salariaţii din administraţia
publică şi ceilalţi salariaţi, în defavoarea salariaţilor din sectorul public, care ar fi obligaţi să
parcurgă o fază prealabilă, în cadrul unei proceduri jurisdicţionale specifice sistemului
administraţiei publice şi, chiar în cadrul acestora, între salariaţii Guvernului şi cei ai
autorităţilor administrative autonome, ce nu au un organ administrativ ierarhic superior, şi
salariaţii celorlalte autorităţi publice".
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii
nr.47/1992, republicată, reţine următoarele:
În temeiul art.144 lit.c) din Constituţie şi al art.23 din Legea nr.47/1992, republicată,
Curtea este competentă să soluţioneze excepţia invocată, chiar dacă este vorba de o lege
adoptată anterior Constituţiei, întrucât sunt în discuţie raporturi juridice stabilite după intrarea
în vigoare a legii fundamentale.
Art.175 alin.(1) din Codul muncii prevede că sunt de competenţa organului administrativ
ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă, potrivit legii:
"a) contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare care, prin codul de faţă sau prin altă
dispoziţie legală, nu au fost date în competenţa judecătoriei sau altor organe;
b) contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum şi litigiile privind
reintegrarea în muncă a persoanelor cu funcţii de conducere numite de organele ierarhic
superioare, precum şi a directorilor, directorilor generali şi asimilaţii acestora din organele
centrale;
c) contestaţiile împotriva redistribuirii de personal făcută cu prilejul reducerii personalului
din administraţie sau din producţie;
d) contestaţiile în legătură cu acordarea de trepte şi gradaţii de salarizare, împotriva
diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum şi
cu privire la acordarea premiilor şi gratificaţiilor".
Asupra constituţionalităţii prevederilor art.175 alin.(1) literele a), b) şi c) din Codul
muncii, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.90 din 4 octombrie 1995, Decizia
nr.59 din 18 mai 1994 şi prin Decizia nr.66 din 28 iunie 1995, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.272 din 23 noiembrie 1995, nr.259 din 15 septembrie 1994 şi nr.210
din 13 septembrie 1995, decizii ce stau la baza practicii jurisdicţionale ulterioare a Curţii în
acest domeniu, statuând că textele legale sus-menţionate sunt în contradicţie cu dispoziţiile
art.21 şi art.125 din Constituţie, deoarece excluderea de la competenţa instanţelor
judecătoreşti a contestaţiilor referitoare la aplicarea unei sancţiuni disciplinare, a celor privind
desfacerea contractului de muncă a unor categorii de salariaţi sau a celor împotriva
redistribuirii de personal, făcută cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din
producţie, încalcă principiul accesului liber la justiţie, precum şi dispoziţiile constituţionale
privind realizarea justiţiei prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite prin lege.
În ceea ce priveşte lit.d) a alin.(1) al articolului 175 din Codul muncii, există aceeaşi
contradicţie. Competenţa exclusivă a unui organ de conducere administrativă pentru
soluţionarea contestaţiei privind acordarea de trepte şi gradaţii de salarizare, diminuarea
salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu sau acordarea
premiilor şi gratificaţiilor, este contrară dispoziţiilor art.21 şi art.125 din Constituţie. De
asemenea, aşa cum s-a arătat în punctul de vedere al Guvernului, în concordanţă de altfel şi
cu cele reţinute în considerentele deciziilor sus-menţionate, prevederea legală atacată este
discriminatorie, creând o situaţie dezavantajoasă pentru salariaţii sectorului public şi, în
cadrul acestora, pentru salariaţii Guvernului şi ai autorităţilor administrative autonome.
Faţă de cele arătate şi de faptul că motivele avute în vedere la soluţionarea excepţiilor
privind art.175 alin.(1) literele a), b) şi c) din Codul muncii subzistă şi în soluţionarea
prezentei excepţii privind art.175 alin.(1) lit.d) din acelaşi Cod, potrivit practicii jurisdicţionale a
Curţii soluţiile nu pot fi diferite, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi admisă.
Ca urmare, în temeiul art.144 lit.c) şi art.145 alin.(2) din Constituţie, al art.13 alin.(1)
lit.A.c), al art.23 şi al art.25 din Legea nr.47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii
DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare - Bucureşti
în Dosarul nr.1077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile
art.175 alin.(1) lit.d) din Codul muncii sunt neconstituţionale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţă publică la data de 3 februarie 1998.

FacebookMySpaceTwitter