"nimeni nu e mai presus de lege"

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava si înregistrata sub nr.1988/86/2008 din 09.04.2008, reclamantul Z.V., în contradictoriu cu Primarul comunei M., judetul Suceava, a solicitat amendarea acestuia cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, pâna la punerea în executare a sentintei nr. 405 din 22.02.2007 a Tribunalului Suceava, ramasa irevocabila prin decizia nr. 1409 din 11.10.2007 a Curtii de Apel Suceava, cât si obligarea pârâtului la plata de despagubiri materiale, daune morale si cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca prin sentinta nr. 405 din 22.02.2007 a Tribunalului Suceava, pârâta Primaria comunei M. – prin primar, a fost obligata sa-i elibereze autorizatia de construire, hotarârea fiind ramasa definitiva si irevocabila ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâta prin decizia nr. 1409 din 11.10.2007 a Curtii de Apel Suceava dar, cu toate acestea, nici pâna în prezent nu i s-a eliberat autorizatia de constructie, motiv pentru care a suferit prejudicii materiale si morale.
Prin sentinta nr. 184 din 3.07.2008 a Tribunalului Suceava s-a admis în parte actiunea si s-a dispus aplicarea pârâtului a amenzii de 20% din salariul minim brut pe fiecare zi de întârziere pâna la executarea sentintei 405 din 22.02.2007 a Tribunalului Suceava, ramasa definitiva si irevocabila. Totodata pârâtul a fost obligat sa plateasca reclamantului 700 lei despagubiri si 344 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei solutii au formulat recurs ambele parti, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1988/86/2008 din 11.12.2008.
În motivarea recursului, reclamantul Z.V. a aratat ca cererea sa a fost admisa doar în parte, fiind respinsa nejustificat cererea de acordare de daune morale, daune cuvenite datorita sentimentelor de frustrare si neputinta fata de autoritatile locale pe care le-a sesizat.
În motivarea recursului promovat de primarul comunei M. s-a aratat ca nu sunt întemeiate sustinerile reclamantului privind refuzul nejustificat de a-i elibera autorizatia de construire, aceasta fiind facuta conform dispozitiilor Legii nr. 50/1991.
Examinând recursurile sub raport de motivele invocate, Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin decizia nr.154 din 29 ianuarie 2009, a respins ca nefondat recursul reclamantului, a admis recursul pârâtului, a modificat sentinta si în rejudecare a respins actiunea ca nefondata, retinând urmatoarele:
Reclamantul a solicitat daune datorita refuzului nejustificat al Primarului comunei M. de a-i elibera autorizatie de constructie.
Din înscrisurile prezentate la dosar nu rezulta un astfel de refuz.
În fond reclamantului i s-a eliberat un certificat de urbanism ( fila 103 dosar fond) în care au fost mentionate anumite conditii pentru obtinerea autorizatiei de constructie.
Unele dintre aceste cerinte au fost considerate nejustificate de catre reclamant.
În aceste conditii însa calea de urmat de catre reclamant nu era aceasta, ci demonstrarea nelegalitatii obligarii la emiterea acelui aviz.
Pe de alta parte nu trebuie omisa nici atitudinea reclamantului care a edificat în parte locuinta fara a detine autorizatie de construire obligatorie conform Legii nr. 50/1991.
Concluzionând, în cauza nu este vorba de refuzul eliberarii unei autorizatii de construire, câta vreme reclamantul nu a depus cererea si înscrisurile cerute în acest sens dar fie nu i s-a raspuns, fie acest raspuns a fost negativ în mod justificat.
În aceste conditii Curtea apreciaza ca recursul promovat de pârâtul L.D., primarul comunei este întemeiat conform dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila motiv pentru care l-a admis, urmând a modifica hotarârea instantei de fond în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondata.
În ceea ce priveste recursul reclamantului privind daunele morale acesta a fost respins ca si consecinta a respingerii cererii sale.

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.