"nimeni nu e mai presus de lege"

Prin cererea înregistrata la nr. 4993/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantii T. S, T.S.D si T.P au chemat în judecata Statul Român prin Ministerul Finantelor, solicitând sa fie obligat la plata sumei de 3.200.000 EURO.
De asemenea au solicitat obligarea aceluiasi pârât la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu solutionarea litigiului.
Reclamantii au precizat ca suma solicitata urmeaza a fi împartita astfel: pentru reclamantul T.S. suma de 2.950.000 EURO cu titlu de daune morale si 50.000 EURO cu titlu de daune materiale; pentru reclamantul T.S.D suma de 100.000 EURO daune morale si pentru T.P suma de 90.000 EURO daune morale si 10.000 EURO daune materiale.
În motivarea cererii au precizat ca, reclamantul T.S a fost arestat preventiv de la data de 26.11.2001 pâna la data de 3.09.2002 si ca prin sentinta penala irevocabila acesta a fost achitat.
S-a invocat eroarea judiciara în conditiile art. 504 si urm. C.pr.penala.
De asemenea reclamantii au sustinut ca au suferit un soc fizic si psihic de mare intensitate, fiind îngradita libertatea reclamantului T.S, ca acesta avea o vârsta înaintata, familia sa a ramas fara sprijin, iar copilul minor aflat în întretinere s-a îmbolnavit grav.
S-a mai precizat ca întreaga familie a avut de suferit atât datorita arestului preventiv al reclamantului T.S cât si a existentei si duratei procesului penal, ca familia a fost nevoita sa faca împrumuturi pentru a asigura apararea în procesul penal si pentru pachetele cu mâncare dar si deplasarile pe care membrii familiei le-au facut în scopul vizitarii reclamantului T.S.
În perioada arestului reclamantului T.S, atât reclamanta T.P cât si reclamantul T.D au avut probleme grave de sanatate cauzate de socul suferit si de stresul provocat de existenta procesului penal.
Reclamanta T.P a precizat ca împotriva sa nu s-a pronuntat o condamnare definitiva dar, procesul penal în cadrul caruia a avut calitatea de inculpata a produs efectele unei erori judiciare, si a avut de suferit atât moral cât si material de pe urma acestuia dar si a arestarii nelegale a sotului ei.
Aceasta a sustinut ca în societate si în comunitatea în care traieste, imaginea sa si a familiei a avut de suferit, ca suferintele au fost atât de ordin moral dar si material, ramânând cu un minor în întretinere, fiind nevoita sa vânda bunuri din gospodarie si sa faca împrumuturi.
În drept reclamantii îsi întemeiaza cererea pe disp.art. 504, 506 C.pr penala, art. 52 alin. 3 din Constitutia României si art. 5 paragraful 5 din CEDO.
În cauza a formulat întâmpinare pârâtul prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului T.S ca neîntemeiata si respingerea ca inadmisibila a actiunii recl.T. S. D si T .P.
Reclamantii au mai depus la dosar somatii de executare emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala Motru.
Penitenciarul Tg.Jiu a înaintat prin adresa nr. 207935/08.05.2008 copia fisei medicale a reclamantului T.S care a fost pus în liberate la data de 03.09.2002 din Penitenciarul Tg-Jiu.
În sedinta publica din 15.05.2008 instanta a interogat reclamantul T.S.
În sedinta publica din 05.06.2008, instanta a pus în discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor T.P si T.S.D în raport cu temeiul juridic invocat prin cererea introductiva, având în vedere sustinerile pârâtului din întâmpinare.
S-a admis exceptia si s-a constatat ca reclamantii T.P si T.S.D nu au calitate procesuala activa în raport cu temeiul cererii de chemare în judecata.
La data de 09.06.2008, reclamantul T.S si-a majorat câtimea cererii în sensul solicitarii obligarii pârâtului la plata sumei de 3.150.000 EURO cu titlu de daune morale si 50.000 EURO cu titlu de daune materiale.
Prin sentinta nr.114 din 3 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Gorj în dosarul nr.4993/95/2008, s-a admis în parte actiunea reclamantului T.S, domiciliat în comuna Catunele, sat Steic, jud. Gorj în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor cu sediul în Bucuresti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor la 200.000 lei daune morale catre reclamantul T.S.
S-a respins cererea pentru daunele materiale.
S-a admis exceptia invocata de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor.
S-a respins actiunea reclamantilor T.P si T.S.D, ambii domiciliati în comuna Catunele, sat Steic, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor.
A fost obligat pârâtul la 2500 lei cheltuieli de judecata catre reclamantul T.S.
S-a retinut ca reclamantul a fost arestat preventiv în perioada 26.11.2001-30.09.2002 pentru infractiunea prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru în dosarul nr.1702/263/2006, irevocabila prin decizia penala nr.968/20.11.2007 a Curtii de Apel Craiova, s-a dispus achitarea reclamantului, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod pr.penala, conditii în care s-a apreciat fondata actiunea întemeiata pe dispozitiile art.504, 505 Cod pr.penala, în privinta daunelor morale solicitate.
Stabilirea cuantumului daunelor morale s-a facut raportat la durata arestarii si a consecintelor produse asupra persoanei reclamantului si asupra familiei sale, concluzionându-se ca procesul penal initiat împotriva sa i-a afectat sanatatea, creditul moral, pozitia sociala a acestuia, cât si a sotiei si fiului sau.
Privitor la prejudiciul material, instanta a considerat ca, prin materialul probator administrat nu s-a facut dovada existentei daunelor pretinse si a raportului de cauzalitate dintre acesta si faptul cauzator de prejudiciu.
Împotriva sentintei, în termen legal, au declarat apeluri, în baza art.282 Cod pr.civila, reclamantul, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Public.
Reclamantul a sustinut ca, pentru stabilirea daunelor morale, instanta trebuia sa tina seama si de alte criterii decât cele avute în vedere, si anume: viata personala a reclamantului anterior, în timpul arestarii si dupa eliberare, cu impactul produs asupra lui de arestare; perioada cât a fost arestat nelegal; împrejurarea ca în comunitatea din care face parte reclamantul, era cunoscut ca o persoana cinstita, decenta si muncitoare, calitati stirbite prin arestare; îngradirea dreptului la libertate si a altor drepturi patrimoniale ocrotite de lege, prin arestare; stirbirea onoarei si demnitatii; socul produs prin arestare; socul executarii privarii de libertate; evenimentele legate de familia reclamantului si acutizarea suferintei în timpul sarbatorilor religioase petrecute în penitenciar; trauma cauzata se afectiunile suferite de fiul sau; dificultatile de reintegrare; prejudiciul moral suferit de sotia si fiul sau; vârsta înaintata a reclamantului.
Prin ignorarea acestor criterii, nu s-a asigurat respectarea principiului repararii integrala a pagubei.
Referitor la prejudiciul material suferit, s-au administrat probe suficiente, în masura a face dovada pretentiilor solicitate, dar instanta a interpretat si retinut gresit probatoriile, iar pe de alta parte, în baza rolului activ, avea obligatia de a ordona efectuarea unei expertize judiciare privind calculul sumelor împrumutate de pe la banci si a celor reprezentând contravaloarea bunurilor vândute în vederea acoperirii cheltuielilor de transport si cele pentru pachetele primite la penitenciar.
Ministerul Economiei si Finantelor, pentru apelantul Statul Român a sustinut ca actiunea reclamantului nu se încadreaza în cazurile de reparare a pagubelor cauzate prin erori judiciare, acesta nefiind condamnat definitiv pentru niciuna din faptele pentru care a fost trimis în judecata.
A mai criticat sentinta pentru cuantumul daunelor morale acordate, în lipsa unui minim de indicii si argumente din care sa rezulte în ce masura drepturile patrimoniale ocrotite de constitutie i-au fost afectate.
Cheltuielile de judecata au fost stabilite în sarcina pârâtei, în lipsa unei culpe procesuale a acesteia.
Prin criticile formulate de Ministerul Public s-a aratat ca dispozitiile art.5 paragraful 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.504 alin.2 din Codul de pr.penala se instituie o prezumtie privind raspunderea Statului pentru prejudiciile materiale si morale suferite în perioada în care persoanele au fost private de libertate în mod nelegal în cursul procesului penal, dar stabilirea întinderii reparatiei se face de instante, conform probatoriului.
Conform art.505 alin.1 Cod pr.civila cuantumul daunelor se calculeaza în raport de durata privarii de libertate si consecintele produse asupra persoanei si familiei sale, ori suma de 200.000 lei acordata în cauza este exagerata fata de datele concrete ale spetei.
Instanta s-a limitat la o motivare generala, care nu a avut în vedere particularitatile cauzei si nu a tinut seama ca eroarea judiciara comisa poate fi imputata partial reclamantului care, anterior, a mai suferit o condamnare penala, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru infractiuni comise într-o perioada apropiata de momentul petrecerii faptelor pentru care s-a dispus achitarea.
Asadar, nu s-a avut în vedere comportamentul reclamantului, anterior declansarii procesului penal în care a fost achitat, cât si hotarârile contradictorii pronuntate în ciclurile procesuale urmate de dosarul penal.
Examinând criticile invocate se constata nefondate apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul T.S. a fost arestat preventiv în perioada 26.11.2001-30.09.2002, pentru savârsirea infractiunii de lovire prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, iar prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru, irevocabila prin decizia penala nr.968/20.11.2002 a Curtii de Apel Craiova, a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod pr.penala.
Potrivit art.52 alin.3 teza I din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, principiul responsabilitatii fata de persoanele care au suferit din cauza erorilor judiciare savârsite în procesele penale trebuind aplicat tuturor victimelor acestora.
Art.504 Cod pr.penala materializeaza principiul constitutional enuntat, finalitatea textului fiind de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât si prin nelegala privare sau restrângere de libertate din cursul procesului penal finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin încetarea procesului penal, astfel legea interna fiind în deplina concordanta cu prevederile art.5 paragraful 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în conformitate cu care trebuie interpretate dispozitiile legislatiei nationale.
Prin prisma acestor considerente, actiunea reclamantului este admisibila, criticile formulate de pârât sub acest aspect nefiind fondate.
Cerintele de acordare a daunelor sunt cele mentionate de text, iar raspunderea statului pentru eroare judiciara, asa cum este prevazuta de norma legala, nu este conditionata de lipsa unei eventuale culpe concurente a reclamantului, rezultata din comportamentul anterior al acestuia, sau existenta antecedentelor penale.
Repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, fara distinctie dupa cum acesta este material sau moral.
În privinta daunelor morale, instanta apreciaza, în raport de circumstantele cauzei, daca prejudiciul trebuie reparat sub forma baneasca si în ce cuantum, sau daca dimpotriva nu trebuie astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifica o asemenea masura.
În speta, prin hotarârea pronuntata, s-a apreciat corect asupra naturii reparatiei pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului cât si asupra cuantumului banesc al reparatiei.
Daunele morale reprezinta acele consecinte daunatoare, care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care constau în atingerea adusa valorilor ce definesc personalitatea umana, valori referitoare la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
În acest context, prin privarea de libertate a reclamantului pe perioada 26.11.2001-30.09.2002, cât a fost arestat preventiv, acestuia i s-a adus atingere drepturilor si libertatilor fundamentale, iar traumele psihice si suferintele fizice provocate de o asemenea masura pot si trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despagubiri corespunzatoare.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor conditii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc., toate acestea subordonându-se conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Pornirea procesului penal pentru o fapta penala cu privire la care în final s-a stabilit ca nu a existat, a avut consecinte grave asupra reclamantului, vatamându-i sanatatea, onoarea, creditul moral, pozitia sociala, aspecte care definesc persoana umana si care analizate si evaluate obiectiv, constituie criterii importante si serioase de stabilire a daunelor morale.
Aceste consecinte daunatoare au fost corect apreciate de instanta de fond care a avut în vedere principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat prin acordarea unor despagubiri echitabile si cu reala functie reparatorie, de natura a conferi reclamantului o satisfactie echitabila.
Criteriile enumerate de reclamant în motivele de apel si care acesta pretinde ca nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale, au fost partial examinate de prima instanta, însa chiar în situatia în care s-ar fi analizat în parte fiecare din elementele aratate de apelant, majorarea despagubirilor nu s-ar justifica, deoarece scopul acordarii lor este de reparatie a prejudiciului real, ci nu de a conferi reclamantului un folos material fara justificare cauzala în eroarea penala si consecintele acesteia.
Incidenta art.504 Cod pr.penala circumscrie despagubirile morale la prejudiciile de natura morala cauzate prin eroarea judiciara, ori în speta acest factor prejudiciabil se limiteaza la durata arestarii preventive, asa cum prevad dispozitiile art.505 alin.1 Cod pr.penala, deoarece ulterior punerii în libertate, derularea procesului penal, finalizat cu o sentinta de achitare, mentinuta în caile de atac, reprezinta o cauza licita, pentru care statul nu poate fi tinut sa raspunda, indiferent de consecintele pe plan moral, fizic si psihic pe care procesul le-ar fi putut avea asupra reclamantului.
Repararea integrala a prejudiciului presupune, de principiu, si acordarea despagubirilor pentru daunele materiale suferite, dar în masura în care au fost dovedite, ori cu probele administrate în cauza nu s-a demonstrat temeinicia cererii reclamantului.
Prin cererea introductiva, memoriul depus la fila 114 în dosarul de fond si declaratia consemnata la fila 130, reclamantul a precizat ca prejudiciul material produs se constituie din cheltuielile pricinuite de derularea procesului si de detentie, respectiv onorarii aparator, contravaloarea pachetelor primite în arest, contravaloarea transportului pentru membrii familiei din localitatea de domiciliu, la sediul instantei sau al locului de detentie.
În declaratie a mentionat ca în procesul penal nu a solicitat cheltuielile de judecata, iar vânzarile de bunuri mobile si a animalelor din gospodarie, cât si contractarea împrumuturilor bancare s-au facut în scopul acoperii cheltuielilor din proces.
Din verificarea actelor dosarului penal, se constata ca la solutionarea în fond a litigiului, prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru, reclamantul din prezenta cauza a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, cerere consemnata în practicaua sentintei ( încheierea de amânare a pronuntarii din 25.01.2007), asupra careia instanta nu s-a pronuntat, iar reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect în caile de atac exercitate.
Fata de aceasta situatie, reclamantul nu putea solicita acordarea cheltuielilor de judecata prin actiunea din prezenta cauza, atâta timp cât avea posibilitatea de a urmari obligarea la plata lor în procesul penal.
Pentru dovedirea contravalorii transportului membrilor familiei reclamantului la locul de detentie, la dosar s-au depus la filele 63-67 copii ale biletelor de calatorie cu autobuzul, dar nu rezulta destinatia pentru care au fost eliberate, o parte din ele nu sunt datate, iar altele poarta date ulterioare eliberarii reclamantului din penitenciar.
De asemenea, copiile bonurilor fiscale emise de SC PETROM SA, depuse la filele 63 si 64 sunt datate 21.03.2008 si respectiv 16.03.2008, iar copiile biletelor de tren de la fila 67, poarta data de 25.07.2007, asadar sunt ulterioare perioadei vizate de art.505 alin.1 Cod pr.penala, mai mult, chiar ulterioare datei pronuntarii deciziei irevocabile din procesul penal - decizia penala nr.968/20.11.2007 a Curtii de Apel Craiova, conditii în care cererea de acordare a despagubirilor pentru aceste cheltuieli nu este fondata.
Prin cererile depuse reclamantul a pretins ca el si membrii familiei au contractat mai multe împrumuturi bancare, în vederea acoperirii cheltuielilor efectuate în perioada detentiei.
Actele depuse în copie la filele 68-80 si 82-88, respectiv extrase de cont, grafice de rambursare în baza contractelor de credite, se refera însa la operatiuni ulterioare perioadei de referinta. Astfel extrasul de cont de la filele 68-69 priveste perioada începând cu data de 31.12.2006, graficele de rambursare Bancpost (filele 70-74), au în vedere împrumutul contractat în 2007, buletinul de schimb valutar de la fila 75, este datat 15.01.2008, iar contractul de credit de la filele 82-88, a fost încheiat la 16.01.2007. În consecinta, în lipsa unor dovezi certe care sa ateste ca sumele împrumutate au fost destinate sa acopere cheltuielile materiale efectuate pe perioada cât reclamantul a fost arestat preventiv, ele nu pot fi avute în vedere la acordarea daunelor în baza art.504 Cod pr.penala, întrucât potrivit prevederilor art.505 alin.1 Cod pr.penala, la stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrângerii de libertate suportate.
S-a mai sustinut ca pentru completarea veniturilor familiei, din gospodarie s-au vândut animale si bunuri mobile, si anume un tractor cu remorca .
Din chitanta depusa la fila 81 în copie, rezulta ca tractorul si remorca au fost vândute la 12.04.2003 cu pretul de 1 miliard lei unei persoane al carui nume nu este lizibil, asadar tranzactia este si ea ulterioara perioadei avuta în vedere de textele legale mentionate.
Martorii audiati de instanta de fond si cea de apel, au confirmat sustinerile reclamantului privind înstrainarea unor animale din gospodarie, dar nu au putut preciza nici datele la care au avut loc aceste vânzari, nici sumele obtinute, conditii în care nu pot fi retinute ca prejudiciu material.
În baza rolului activ definit de art.129 c.pr.civ., instanta de apel a dispus suplimentarea probatoriului administrat, dar din ansamblul probelor nu au rezultat elemente în raport de care sa poata fi stabilite cheltuielile efectuate pentru pachetele primite de reclamant în arest.
În privinta executarii cheltuielilor judiciare la care reclamantul a fost obligat în procesul penal, cu actele depuse la filele 107-112, respectiv somatii de plata emise în baza hotarârilor penale pronuntate în ciclurile procesuale derulate în cursul anului 2004, nu s-a facut dovada decât a efectuarii unor acte de executare, nu si a platii efective.
Chiar daca sumele respective ar fi fost achitate de reclamant, calea legala de recuperare era actiunea îndreptata împotriva Agentiei Nationale de Administratie Fiscala, ele neputând face obiectul actiunii în despagubiri întemeiata pe dispozitiile art.504-506 Cod pr.penala.
Fata de situatia retinuta se apreciaza ca justificat prima instanta a respins cererea pentru daune materiale.
Criticile pârâtului referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecata nu sunt întemeiate.
Conform art.274 c.pr.civ., partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Asadar, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala dedusa din expresia “ partea care cade în pretentii „ iar a cadea în pretentii înseamna a pierde procesul.
În speta, pârâtul a pierdut procesul, asa încât, întemeiat a fost obligat la plata cheltuielilor, în baza art.274 c.pr.civ.
În consecinta, pentru considerentele expuse, apelurile declarate în cauza sunt nefondate si vor fi respinse, conform art.296 Cod pr.civila.????

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.