Potrivit disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării cont

Prin sentinta civila nr. 244/21.02.2008 a Tribunalului Galati, s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. SA GALATI.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 278/121/2008, reclamanta C.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A obligarea acesteia la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada când contractul ei de munca a fost suspendat si daune morale de 5000 lei, fara cheltuieli de judecata.
În motivare a aratat ca a fost cercetata penal la cererea pârâtei, dar prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 pârâta a dispus reluarea activitatii în cadrul firmei, de la aceeasi data reluându-se drepturile si obligatiile partilor.
Solicita sa i se achite si drepturile salariale ce i se cuveneau pe perioada când contractul ei de munca a fost suspendat, întrucât nu se face vinovata de suspendarea contractului, aceasta fiind o masura luata de unitate unilateral.
Întrucât nu a fost condamnata, rezulta ca unitatea a luat abuziv aceasta masura, ca urmare refuzul de a-i plati drepturile banesti, cu motivarea ca i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ, excede dispozitiilor legale.
Pentru ca a fost tracasata timp de aproximativ 2 ani de zile de catre pârâta solicita si obligarea acesteia la plata de daune morale.
Analizând si coroborând materialul probator administrat în prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a detinut functia de casier abonamente în cadrul unitatii pârâte, iar împotriva acesteia s-a formulat plângere penala pentru savârsirea infractiunii de fals.
Prin Decizia nr. 84/28 iunie 2006 pârâta a dispus suspendarea contractului individual de munca în baza art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Galati s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmarire penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 pârâta a dispus reluarea activitatii în cadrul firmei începând cu data de 11.12.2007, de la aceeasi data reluându-se drepturile si obligatiile partilor.
Conform art. 52 alin. 2 din Codul Muncii (2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovatia celui în cauza, salariatul îsi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Ipoteza este clar stabilita de lege, respectiv daca se constata nevinovatia celui în cauza.
În speta, chiar daca prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Galati s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmarire penala, rezulta clar ca aceasta nu s-a datorat nevinovatiei reclamantei, ci aprecierii ca fapta savârsita de aceasta, desi exista si este prevazuta de legea penala, prin continutul ei concret, respectiv un prejudiciu relativ mic, vârsta înaintata a faptuitoarei, etc. nu impune aplicarea unei sanctiuni penale, ci s-a ales varianta sanctionarii administrative, conform art. 18 ind. 1 Cod penal.
Este evident ca tracasarea invocata de reclamanta, datorata cercetarilor penale, nu este din culpa unitatii, fiind vina sa pentru nerespectarea legii si a disciplinei de serviciu.
În consecinta nu se pune problema acordarii de daune morale, iar instanta a respins integral actiunea ca nefondata.
Împotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamanta C.E., considerând-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Prin faptul ca, prin ordonanta nr. 1333/P/2006, s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala si i s-a aplicat doar o sanctiune administrativa, nu justifica ca intimata sa nu îi plateasca drepturile ce i se cuvin pe perioada suspendarii contractului sau de munca.
Sanctiunea administrativa aplicata excede sfera penalului în baza caruia i-a fost suspendat contractul de munca.
Nefiind sanctionata penal, înseamna ca a fost considerata nevinovata din acest punct de vedere, motiv pentru care angajatorul este obligat sa îi plateasca drepturile salariale pe întreaga perioada cât a fost suspendata.
Motivarea instantei excede cadrului legal, fiind interpretate eronat dispozitiile legale în materie.
În consecinta, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotarârii primei instante si, în rejudecare, admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C.pr. civila.
Prin decizia civila nr. 388 din 28 mai 2008 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentintei civile nr. 244/21.02.2008 pronuntata de Tribunalul Galati în dosarul nr. 278/121/2008.
Au fost avute în vedere urmatoarele:
Prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Galati, s-a constatat ca faptele comise de învinuita C.E. constituie infractiunile de falsificare de bilete de transport, prevazuta de art. 283 alin. 1 Cod penal si înselaciune, prevazuta de art. 215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Însa, avându-se în vedere valoarea relativ mica a prejudiciului, vârsta înaintata a învinuitei si împrejurarile concrete în care aceasta a falsificat tichetul abonament în litigiu, s-a apreciat drept temeinica si legala propunerea organelor de politie de scoatere de sub urmarire penala a învinuitei si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Pentru aceste ratiuni, s-a dispus, în baza disp. art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. b indice 1 C.pr.penala si art. 91 Cod penal, scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Potrivit disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, daca se constata nevinovatia celui în cauza, salariatul îsi reia activitatea anterioara, platindu-i-se o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Deci, textul de lege este clar si nu poate da nastere la alte interpretari: se platesc despagubiri de catre angajator numai în cazul constatarii nevinovatiei salariatului.
Chiar si în tratatul de dreptul muncii depus la dosar de catre recurenta în sustinerea recursului care are valoare de doctrina se precizeaza clar ca nu este vorba de orice nevinovatie, ci chiar de inexistenta vinovatiei penale.
În cazul prevazut de art. 90 si 91 Cod penal este vorba de înlocuirea raspunderii penale si nu de nevinovatia salariatului asa cum este prevazuta de art. 52 alin. 2 din Codul muncii.
În cazul înlocuirii raspunderii penale, fapta îsi pastreaza caracterul care justifica raspunderea penala însa nu este decât înlocuita cu o altfel de raspundere si nicidecum înlaturata.
În consecinta, nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 52 alin. 2 din Codul muncii, asa cum corect a retinut si prima instanta, care a interpretat corect dispozitiile legale, recurentei necuvenindu-i-se drepturile salariale solicitate.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, se apreciaza ca în mod corect au fost respinse de catre prima instanta, întrucât nu s-a dovedit ca pârâta a actionat în mod abuziv prin introducerea plângerii împotriva Ordonantei nr. 1333/P/2006, liberul acces la justitie fiind un principiu aplicabil oricarei persoane, fizice sau juridice, indiferente de institutia unde a înregistrat plângerea.