"nimeni nu e mai presus de lege"


Exercitarea abuziva a dreptului de petitionare. Lezarea onoarei, reputatiei si a dreptului la imagine prin intermediulmass-media. Daune morale. Criterii de stabilire a cuantumului acestora.
Judecatoria Rm. Vâlcea, sentinta civila nr. 3394 din 16 aprilie 2009
Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Vâlcea, astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar, reclamantul C.C.G. a chemat în judecata pe pârâtii G.T. si SC T. SRL, solicitând ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligati, în solidar, la plata sumelor de 6.000 lei, reprezentând daune morale, si a sumei de 40 lei, reprezentând daune materiale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat, în fapt, ca este subinspector la I.P.J. V., în cadrul Serviciului Politiei de Ordine Publica si ca, în aceasta calitate, a controlat societatea de paza si protectie SC T. SRL, al carei administrator este pârâtul G.T., constatând savârsirea mai multor contraventii, pentru care s-a dispus sanctionarea contraventionala a pârâtilor printr-un proces-verbal de contraventie din data de 11.10.2007.
A mai aratat reclamantul ca, ulterior efectuarii acestui control, licenta societatii pârâte pentru prestarea activitatilor de paza si protectie a expirat, deoarece aceasta nu a depus în termen documentatia necesara pentru reînnoirea licentei.
Reclamantul a sustinut ca, urmare a împrejurarilor expuse mai sus, pentru a-si acoperi propria culpa, pârâtii au gasit de cuviinta sa formuleze împotriva sa, succesiv, mai multe plângeri penale si administrative, solicitând sanctionarea lui pentru tot felul de fapte imaginare, acuzându-l de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare, plângeri care au fost respinse.
În ceea ce priveste prejudiciul moral invocat de reclamant, acesta a precizat ca este reprezentat de disconfortul psihic ce i s-a creat prin imputarea în mod public a unor fapte nereale si declansarea împotriva sa a unor proceduri administrative si penale cu scopul de a fi sanctionat penal si administrativ.
Reclamantul a mai aratat ca pârâtii au pornit chiar un razboi mediatic împotriva sa, acordând interviuri în ziarul „Arena Vâlceana” si la postul de televiziune VTV Rm.Vâlcea, ocazie cu care au reiterat acuzatiile formulate împotriva sa prin plângerile mentionate mai sus, încalcându-i, astfel, demnitatea, onoarea si dreptul la propria-i imagine.
În ceea ce priveste prejudiciul moral invocat în actiune, reclamantul a precizat ca acesta este reprezentat de cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii în fata organelor de urmarire penala pentru a da declaratii ca urmare a plângerilor formulate de pârâti.
În drept, au fost invocate disp.art.57, art.30 alin.6 din Constitutia României, art.3 din Decretul nr.31/1954, art.723 C.pr.civ., art.998 si urm. C.civ.
Pârâtii au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantului ca fiind neîntemeiata.
În motivarea întâmpinarii, pârâtii au aratat, în fapt, ca au facut sesizari catre I.P.J., prin care au solicitat sa se verifice aspecte care aveau legatura directa cu reclamantul si pe care ei le-au considerat eronate si nelegale.
Au sustinut pârâtii ca aceste sesizari au fost facute catre superiorii reclamantului, si nicidecum în ziarul „A V”.
Au mai aratat pârâtii în legatura cu interviul dat pe postul de televiziune VTV R.V. ca, cu acea ocazie, nu au aratat decât niste adrese emise si trimise de reclamant catre firmele cu care acestia aveau contracte de prestari servicii si ca, prin aceste adrese, se impunea acestor firme sa rezilieze contractele de prestari servicii încheiate cu societatea pârâta, fiind considerate nelegale.
Pârâtii au mai aratat ca au prezentat si un CD cu o convorbire înregistrata cu un reportofon, purtata cu reclamantul, în care acesta „se dadea de gol” ca a dat o amenda în baza unor criterii nelegale.
Analizând probele administrate în cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul este subinspector în cadrul I.P.J.V. – Serviciul Politiei de Ordine Publica si în aceasta calitate, a efectuat un control la societatea de protectie si paza SC T. SRL, al carei administrator este pârâtul G.T..
Cu ocazia controlului efectuat, reclamantul a constatat savârsirea mai multor contraventii, motiv pentru care a dispus sanctionarea contraventionala a pârâtilor prin procesul-verbal de contraventie întocmit la data de 11.10.2007, în cuprinsul caruia a retinut ca SC T. SRL a angajat mai multe persoane ca agenti de paza, fara ca acestia sa detina la data angajarii atestat profesional eliberat de organele de politie în conformitate cu Legea nr.333/2003.
Ulterior efectuarii acestui control, prin decizia nr.61441/23.05.2008 a Inspectoratului General al Politiei Române, s-a dispus anularea licentei de functionare 0123/P/24.01.2005 emisa pentru SC T. SRL Rm.Vâlcea, deoarece aceasta societatea nu a depus în termen documentatia necesara pentru reînnoirea licentei, masura contestata de catre pârâti, însa mentinuta prin hotarârea pronuntata la data de 11.03.2009 de Curtea de Apel Pitesti în dosarul.
În acest context, pârâtii au formulat împotriva reclamantului mai multe plângeri penale si administrative, prin care au solicitat sanctionarea acestuia, acuzându-l de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare.
Astfel, la data de 12.11.2007, prin plângerea înregistrata sub nr.26999 la I.P.J. V., pârâtii au solicitat cercetarea reclamantului pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu si trecerea sa în rezerva, acuzându-l ca ar fi sanctionat cu rea-credinta societatea SC T. SRL, pentru fapte nereale, si ca nu ar fi comunicat în mod legal procesul-verbal de contraventie.
Legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie întocmit de reclamant a fost verificata de instante cu ocazia solutionarii plângerii contraventionale formulate de pârâti împotriva acestuia. Pe baza probatoriului administrat, Judecatoria Rm.Vâlcea a pronuntat sent.civ.nr.2450/15.04.2008, prin care a respins plângerea contraventionala ca neîntemeiata, retinând ca mentiunile facute de agentul constatator sunt reale, iar actul sanctionator a fost întocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege si a fost legal comunicat petentului. Aceasta sentinta a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva sa, prin dec.nr.893/25.09.2008 a Tribunalului Vâlcea.
Cu privire la faptele reclamate de pârâti prin plângerea din data de 12.11.2007, s-a pronuntat si Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Pitesti, prin rezolutia din data de 12.06.2008, data în dosarul nr.519/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de reclamant sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz în serviciu prevazuta de art.246 C.pen., retinându-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.
La data de 11.03.2008, pârâtul G.T. a adresat Inspectoratului de Politie al Judetului V o noua plângere, înregistrata sub nr.39768/RPS/11.03.2008, învinuindu-l pe reclamant de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare, pretinzând ca ar fi denigrat activitatea SC T. SRL în prezenta altor politisti si ca ar fi facut lobby pentru o firma de paza (firma lui M. C.) în schimbul unor bunuri necuvenite.
În urma anchetei disciplinare efectuate, s-a constatat ca faptele imputate reclamantului nu exista, iar discutiile la care acestia s-au referit în plângere nu au avut loc niciodata. Aceasta solutie a fost comunicata pârâtilor la data de 18.04.2008.
În aceeasi zi, desi pârâtii cunosteau solutiile cu privire la plângerile pe care le formulasera anterior, au adresat o noua plângere Inspectoratului General al Politiei Române înregistrata sub nr.66019/18.04.2008, prin care au reiterat acuzatiile aduse reclamantului si care facusera obiectul verificarilor ocazionate de solutionarea plângerii nr.3978/RPS/11.03.2008, pretinzând în plus faptul ca acesta ar fi refuzat primirea documentatiei depuse de SC T. SRL pentru reînnoirea licentei de functionare si ca ar fi sustras acte din aceasta documentatie, precum si faptul ca ar fi propus, cu rea-credinta, respingerea cererii de reînnoire a licentei.
Si aceasta plângere a fost respinsa, constatându-se ca acuzatiile sunt nefondate, iar cauza reala a expirarii licentei de functionare o constituia faptul ca pârâtii nu au depus în termen legal documentatia necesara, acesta fiind si motivul pentru care la data de 23.05.2008, I.G.P.R. a dispus anularea licentei de functionare pentru SC T. SRL.
La data de 17.06.2008, pârâtii au formulat o alta plângere împotriva reclamantului, pe care au adresat-o I.G.P.R., si prin care au reiterat aceleasi acuzatii care facusera obiectul plângerii contraventionale solutionate de instanta, precum si al plângerii penale solutionate de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Pitesti prin rezolutia nr.519/P/2007. De asemenea, prin aceasta plângere, pârâtii au sustinut din nou faptul ca reclamantul ar fi refuzat înregistrarea documentatiei înregistrate de SC T. SRL pentru reînnoirea licentei de functionare, cu toate ca, în urma verificarilor efectuate cu ocazia solutionarii plângerii anterioare înregistrate la I.G.P.R. sub nr.66019/18.04.2008, se stabilise fara echivoc ca acuzatiile aduse sunt nereale, iar culpa apartine SC T. SRL, care nu a depus documentatia în termenul prevazut de lege.
Chiar si în cursul solutionarii prezentei cauze, respectiv la data de 20.01.2009, pârâtii au formulat o noua reclamatie administrativa împotriva reclamantului, înregistrata sub nr.20154/PRS/20.01.2009, în care sustineau faptul ca dosarul SC T. SRL, înaintat la I.P.J. Vâlcea – S.P.O.P. cu nr.97253/24.10.2008, nu a fost solutionat nici pâna la data de 20.01.2009, ceea ce a cauzat societatii prejudicii financiare considerabile.
Întrucât dosarul fusese repartizat la data respectiva, spre competenta solutionare, reclamantului, pentru clarificarea aspectelor mentionate s-a procedat la audierea acestuia, constatându-se ca fusese solutionat în termenul prevazut de lege si nu s-a încalcat nicio dispozitie legala.
Desi dreptul de petitionare este garantat de Constitutia României, alaturi de celelalte drepturi fundamentale, exercitarea acestuia este supusa unor limitari impuse de urmatoarele dispozitii legale:
- art.57 din Constitutia României prevede ca „Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile altora”.
- art.3 din Decretul nr.31/1954 stipuleaza ca: „Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social”.
- art.723 C.pr.civ. stabileste ca: „ Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi în chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite”.
Raportând situatia de fapt retinuta de instanta, la dispozitiile legale enuntate mai sus, se impune concluzia ca pârâtii si-au exercitat dreptul de a formula plângeri si petitii cu rea-credinta, deturnându-l de la scopul în vederea caruia a fost recunoscut de lege.
În conditiile în care pârâtii au formulat succesiv nenumarate plângeri împotriva reclamantului, aducându-i aceleasi acuzatii, desi cunosteau solutiile date cu privire la plângerile lor anterioare, reaua-credinta a acestora este evidenta, cu atât mai mult cu cât de fiecare data, afirmatiile lor s-au dovedit a fi lipsite de vreo baza factuala.
Pârâtii nu s-au limitat doar la formularea de plângeri împotriva reclamantului, ci au acordat si interviuri în ziarul „A.V.” si la postul de televiziune VTV R..V., în cursul carora au reiterat acuzatiile calomnioase facute la adresa acestuia prin plângerile anterioare, referitoare la savârsirea infractiunii de abuz în serviciu, la efectuarea de lobby pentru o alta firma de paza în schimbul unor bunuri necuvenite, încalcând astfel demnitatea, onoarea reclamantului si dreptul la propria imagine, ceea ce contravine prevederilor art.30 alin.6 din Constitutia României.
Impactul acestor afirmatii asupra publicului a fost semnificativ, având în vedere faptul ca numeroase persoane (printre care si colegi de serviciu ai reclamantului, care luasera cunostinta de ele) au început sa-si puna serioase semne de întrebare cu privire la activitatea profesionala a reclamantului si la moralitatea acestuia, asa cum a rezultat din depozitiile celor doi martori audiati în cauza.
Chiar si în fata instantei, pârâtii au dat dovada de aceeasi rea-credinta. Astfel, cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul pârâtului G.T., acesta a avut o atitudine nesincera, declarând ca nu a acordat niciodata un interviu în ziarul „A. V.” (în care a afirmat ca activitatea reclamantului „este o pata neagra pe obrazul politiei”) si ca acuzatiile din acest ziar nu au fost reluate ulterior în plângerile adresate I.G.P.R. si I.P.J., desi probele din dosarul cauzei dovedeau contrariul.
Totodata, pârâtul G.T. nu a recunoscut prin raspunsurile date la interogatoriu nici faptul ca l-ar fi acuzat pe reclamant în cadrul unor emisiuni TV de faptul ca ar fi savârsit abuzuri în serviciu si ca sprijina firma de paza a lui M. C. în schimbul unor foloase necuvenite, desi cei doi martori audiati în cauza au confirmat faptul ca pârâtii au adus aceste acuzatii.Pe de alta parte, prin decizia nr.13840/10.10.2008, Consiliul National al Audiovizualului a constatat faptul ca reclamantului i-a fost lezat dreptul la propria imagine prin difuzarea unor acuzatii fara a se detine dovezi, fiind încalcate prevederile art.42 alin.1 si 2 din Codul audiovizualului.
Referitor la adresele emise de I.P.J. V., care poarta si semnatura reclamantului, depuse de pârâti la dosar în aparare, instanta a constatat ca prin acestea se aduceau la cunostinta unor societati de protectie si paza masuri luate de organele competente în conformitate cu dispozitiile Legii nr.333/2003, astfel ca nu se poate vorbi despre o exercitare abuziva, de catre reclamant, a atributiilor sale de serviciu.
Nici în cursul judecarii cauzei pârâtii nu au dovedit realitatea faptelor imputate reclamantului.
Prin modul abuziv în care acestia si-au exercitat dreptul de petitionare, s-a urmarit, în realitate, sicanarea reclamantului în scop de razbunare pentru actele sale îndeplinite în exercitiul functiunii. Anchetele judiciare si administrative au confirmat însa netemeinicia acuzatiilor facute de pârâti la adresa reclamantului, si realitatea faptelor pentru care acestia au fost sanctionati, si anume angajarea de persoane fara atestat profesional si depunerea documentatiei pentru reînnoirea licentei de functionare dupa expirarea termenului prevazut de lege.
Prin actiunile lor, pârâtii i-au cauzat reclamantului o stare de neliniste, neplaceri si incertitudini ca urmare a declansarii împotriva sa a unor proceduri penale si administrative si, de asemenea, i-au încalcat onoarea, demnitatea si dreptul la imagine, astfel ca prejudiciul moral suferit de acesta se impune a fi reparat pe cale pecuniara, temeiul juridic al raspunderii constituindu-l disp.art.998 si urm.C.civ.
Referitor la cuantumul prejudiciului, instanta a apreciat ca, în raport de gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite de lege, de intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora, suma de 6000 lei solicitata de reclamant cu titlu de despagubiri morale este suficienta pentru a acoperi, macar în parte, prejudiciul moral încercat de acesta.
Ca urmare a plângerilor formulate de pârâti împotriva reclamantului, acesta a fost nevoit sa efectueze cheltuieli în cuantum de 40 lei, în vederea deplasarii în fata organelor de urmarire penala pentru a fi audiat, astfel ca este îndreptatit sa recupereze de la pârâti aceasta suma solicitata cu titlu de despagubiri materiale.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanta a admis actiunea reclamantului astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar si a obligat pârâtii, în solidar, sa plateasca acestuia suma de 6 000 lei, reprezentând daune morale, precum si suma de 40 lei, reprezentând daune materiale.????

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.