"nimeni nu e mai presus de lege"

Şedinţa publică din 05 Februarie 2008
Curtea compusă din:

Preşedinte: dr.(...) (...)

Judecător :(...) (...)

Judecător :(...) (...) (...)

Grefier: (...) (...)

Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l P i t e ş t i reprezentat prin procuror S. P. .

S-au luat în examinare, pentru pronunţare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T R I B U N A L U L V Â L C E A, inculpatul E. V. G, R V,(...), (...) .D, . 7, jud. V, partea civilă U. N., domiciliată în R V,(...), Bl.8, .D, .7, jud. A şi părţile responsabil civilmente GRUPUL ŞCOLAR „O. E.” RM. V, cu sediul în R V, (...) T., jud.V şi SOCIETATEA DE ASIGURĂRI J. – SOCIETATE B., cu sediul în B,(...), sector 6, împotriva deciziei penale nr.191 din data de 31 octombrie 2007, pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,după care :

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2008, când susţinerile părţilor au fost consemnate în scris în încheierea de şedinţă din aceeaşi, dată ce face parte integrantă din prezenta decizie .

C U R T E A


Constată că, prin decizia penală nr.615 din 5 iulie 2004 pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A, în dosarul nr. 680/2004, a fost admis recursul formulat de petenta U. N. împotriva sentinţei penale nr. 486 din 31 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Rm. V, a fost casată în totalitate sentinţa recurată şi pe fond, a fost admisă plângerea formulată de petentă, a fost desfiinţată Ordonanţa procurorului din 7 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V cu trimiterea cauzei la Judecătoria Rm. V pentru judecarea inculpatului E. G pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 1767 din 7 decembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr. 9955/2004, inculpatul E. G a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 1 din Legea nr. 243/2002, s-a constatat graţiată pedeapsa aplicată.

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal, s-a redus termenul de încercare la 2 ani.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată şi pe cale de consecinţă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente INSPECTORATUL ŞCOLAR RM. V la 1550 lei despăgubiri civile faţă de partea civilă şi la 2250 lei daune morale faţă de aceiaşi parte civilă.

S-a constatat că inculpatul este asigurat prin efectul legii şi s-a instituit solidaritate şi în privinţa asigurătorului de răspundere civilă.

Inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente şi asigurătorul de răspundere civilă au fost obligaţi la cheltuieli judiciare faţă de stat şi faţă de partea civilă.

Prin decizia penală nr. 151/A/24 mai 2006, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată în totalitate sentinţa apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că în mod greşit s-a instituit solidaritatea în sarcina INSPECTORATULUI ŞCOLAR RM. V în condiţiile în care ordonatorul de credite este Grupul Şcolar „(...) E.”.

Prin sentinţa penală nr. 605 din 25 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr(...), inculpatul E. G a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de partea vătămată U. N. prin care s-a constituit parte civilă ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare faţă de inculpat şi faţă de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 28 august 1999, pe bulevardul N. (...) pe raza municipiului Rm. V a avut loc un accident de circulaţie în care a fost implicat inculpatul care conducea autoturismul marca E. 1310 Break, cu număr de înmatriculare (...) în care a fost vătămată corporal partea vătămată U. N., suferind leziuni pentru a căror vindecare au necesitat 130 de zile de îngrijiri medicale.

Deoarece partea vătămată se face vinovată de producerea accidentului de circulaţie, a traversat strada pe loc care nu a existat marcaj pentru pietoni, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, din adresa emisă de Primăria Municipiului Rm. V şi raportul de expertiză întocmit în cauză.

A fost respinsă acţiunea civilă deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ.

Împotriva sentinţei penale menţionate mai sus a declarat apel partea vătămată.

Aceasta, prin avocat, critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei în sensul că în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen. în condiţiile în care se face vinovat de producerea accidentului de circulaţie.

Partea vătămată a fost cea care s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni, când, la un moment dat şi-a făcut apariţia inculpatul care ,fiind „ orbit” de lumina soarelui( aşa cum el însuşi arată în declaraţiile sale) nu a observat-o la timp şi nu a putut evita impactul, deşi a efectuat o manevră bruscă de frânare.

În declaraţia sa olografă acesta precizează că în acel loc se afla şi un indicator ce marchează trecerea de pietoni , dar inculpatul ulterior s-a prevalat că nu ştia de existenţa acestui indicator . Din declaraţiile martorilor reiese că acea trece de pietoni a existat întotdeauna şi chiar şi inculpatul a recunoscut până la urmă că ştia de existenţa acesteia. Mai susţine că inculpatul, prin meseria sa şi anume aceea de instructor auto, trebuia să fie mai vigilent şi să ştie cum să se adapteze la condiţiile atmosferice. Totodată susţine că, analizând materialul probator administrat în cauză, reiese în mod evident culpa inculpatului.

Prin decizia penală nr.191 din 31 octombrie 2007, T R I B U N A L U L V Â L C E A, a admis apelul formulat de apelanta U. N., a desfiinţat în totalitate sentinţa în sensul că:

A înlăturat achitarea inculpatului E. G pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.
În baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, a condamnat pe inculpatul E. G la 6 luni închisoare .

În baza art. 81 şi urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni conform art. 82 Cod penal.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.

În baza art. 1 şi urm. din Legea nr. 543/2002, modificată, a constatat graţiată pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta decizie .

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal, a redus la 2 ani termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 7 din legea nr. 543/2002, modificată.

În baza art. 14 şi urm. Cod pr.penală, art. 346 alin. 1 Cod pr.penală raportat la art. 998-1000 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U. N..

A obligat pe inculpatul E. G, în solidar cu partea responsabilă civilmente Grupul Şcolar „ (...) E.” Rm. V şi asiguratorul de răspundere civilă SC J. ROMANIA INSURACE D. SA la plata următoarelor despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând ½ din despăgubirile civile: suma de 1550 lei despăgubiri materiale şi 4000 lei daune morale; a obligat în solidar pe inculpatul E. G, partea responsabilă civilmente Grupul Şcolar „ (...) E.” Rm. V şi asigurătorul de răspundere civilă SC J. ROMANIA INSURANCE D. SA la 124 lei reprezentând ½ din cheltuielile de spitalizare faţă de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă V.

A constatat că autoturismul E. 1310 U. cu nr. de înmatriculare (...) era asigurat valabil la SC J. ROMANIA INSURANCE D. SA cu sediul în B,(...), sector 6, în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat la cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această decizie, T R I B U N A L U L V Â L C E A a reţinut că în dimineaţa zilei de 28 august 1999 în jurul orelor 7,30, învinuitul E. G conducea autoturismul marca E. Break, cu număr de înmatriculare (...) pe bulevardul (...) (...) din Municipiu Rm. V circulând dinspre D. lui U. către bariera CFR.

După al II-lea D. al intersecţiei străzii (...) cu bulevardul N. (...), s-a angajat în traversarea părţii carosabile a bulevardului partea vătămată U. N.. Aceasta a pornit în traversare dinspre strada (...), prin partea T. spre dreapta faţă de direcţia de deplasare a autoturismului condus de inculpatul E. G.
Instanţa de control judiciar a reţinut că partea vătămată a traversat intersecţia (...) cu bulevardul N. (...) dar această intersecţie nu a fost prevăzută cu indicatorul „trecere pentru pietoni” sau marcaj în acest sens, la momentul producerii evenimentului rutier.

Potrivit art. 63 lit. d din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, „în lipsa indicatoarelor sau marcajelor pietonale, în intersecţii, traversarea drumurilor publice se face pe la colţul străzii”.

Din probe rezultă că la data producerii accidentului, pe partea pe unde partea vătămată a început traversarea Bulevardului N. (...) nu era amplasat indicator pietonal şi nu exista marcaj pietonal, astfel că aceasta a traversat regulamentar pe la colţul străzii (...).

S-a apreciat că în speţă, inculpatul nu a respectat dispoziţiile art.48 alin.1 şi 2 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, în vigoare la acea dată.

S-a reţinut şi vinovăţia părţii vătămate în sensul că a traversat strada fără să se asigure, în condiţiile în care marcajul pietonal a fost acoperit ca urmare a lucrărilor de asfaltare.

La soluţionarea laturii civile s-a avut în vedere partajarea vinovăţiei între inculpat şi partea vătămată la producerea evenimentului rutier, precum şi probele administrate în această cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recursa în termen legal: Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L V Â L C E A, inculpatul E. V. G,

partea civilă U. N. şi de părţile responsabile civilmente GRUPUL ŞCOLAR „O. E.” Rm.V şi SOCIETATEA DE ASIGURĂRI J. B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l V â l c e a invocă ca şi motive de recurs cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.15 şi 18 Cod procedură penală.

În esenţă, se arată că în mod greşit instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, deoarece în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Inculpatul recurent E. G consideră de asemenea, că decizia instanţei de apel este nelegală, deoarece în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Totodată, apreciază că se impunea achitarea inculpatului în baza dispoziţiilor rart.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, deoarece nu se poate reţine vinovăţia recurentului, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, intersecţia respectivă nu era prevăzută cu indicatoare specifice privind „trecerea pentru pietoni”.

Recurenta – parte civilă U. N. critică decizia pentru faptul că în mod greşit s-a reţinut şi culpa ei la producerea evenimentului rutier. Susţine că s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni şi a fost surprinsă de autovehiculul condus de inculpat nemaiputând evita impactul.

Consideră că inculpatul are culpa exclusivă în producerea evenimentului rutier, deoarece nu a adaptat viteza de adaptare a autovehiculului pe care-l conducea la condiţiile de drum.

Părţile responsabile civilmente susţin faptul că se impunea achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni şi prin urmare, în mod greşit au fost obligate la despăgubiri civile în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Examinând decizia supusă recursului în limitele cazurilor de casare mai sus menţionate şi luând în considerare şi cazurile de casare ce pot fi discutate din oficiu potrivit disp.art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:

Situaţia de fapt, încadrarea juridică, precum şi vinovăţia inculpatului, respectiv a părţii vătămate implicată în evenimentul rutier au fost corect stabilite de către instanţa de apel.

Din ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv rapoartele de expertiză efectuate rezultă că la data de 28 august 1999, dată la care s-a produs evenimentul rutier, partea vătămată a traversat intersecţia (...) cu B-E. (...) (...), din municipiul R V. Această intersecţie, la data respectivă nu era prevăzută cu indicatorul „trecere pentru pietoni” sau marcaj în acest sens. Totuşi, partea vătămată a traversat regulamentar strada, în condiţiile prevăzute de art.63 lit.d din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, în vigoare la acea dată, privind circulaţia pe drumurile publice, în sensul că, în lipsa indicatoarelor sau a marcajelor pietonale în intersecţii, traversarea drumurilor publice se realizează pe la colţul străzii.

Cu toate acestea, în mod corect s-a reţinut culpa părţii vătămate la producerea evenimentului rutier, deoarece a traversat strada, fără să se asigure, în condiţiile în care vizibilitatea în momentul traversării străzii era obturată de circulaţia altor vehicule.

De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut culpa inculpatului recurent la săvârşirea acestui eveniment rutier, deoarece acesta condus pe drumurile publice un autovehicul, încălcând dispoziţiile art.48 alin.1 şi 2 din actul normativ menţionat mai sus. Astfel, la trecerea prin intersecţie cu circulaţie nedirijată, aşa cum este cazul în speţă, inculpatul trebuia să adapteze viteza, ţinând seama de starea drumului, de condiţiile atmosferice, de intensitatea circulaţiei, de limitele D. său de vizibilitate, în aşa fel încât să evite producerea oricărui pericol previzibil pentru alţi participanţi la trafic. Respectarea acestei obligaţii, prevăzută de textul normativ era evidentă în condiţiile în care locul producerii evenimentului rutier permitea traversarea legală a străzii de către pietoni, conform dispoziţiilor art.63 lit.d din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, reţinută în mod corect de către instanţa de apel în sarcina inculpatului.

Recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L V Â L C E A şi inculpatul E. G, sunt fondate pentru următorul motiv:

Potrivit dispoziţiilor art.121 Cod penal, prescripţia înlătură răspunderea penală.

Infracţiunea prev.de art.184 alion.2 şi 4 Cod penal este sancţionată conform legii cu o pedeapsă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani închisoare. În raport cu aceste limite de pedeapsă, potrivit disp.art.122 lit.d Cod penal, termenul de prescripţie este de 5 ani şi curge de la data săvârşirii faptei. Mai mult, în conformitate cu disp.art.124 Cod penal prescripţia înlătură răspunderea penală, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art.122 Cod penal este depăşit cu încă J.

Fapta a fost săvârşită de către inculpat la data de 28 august 1999. În luna februarie 2007 s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art.124 Cod penal, adică 7 ani şi J de la săvârşirea infracţiunii.

În consecinţă, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală vor fi admise recursurile formulate de Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L V Â L C E A şi de inculpatul E. G.

Se vor casa în parte, sub aspectul laturii penale, atât decizia supusă recursului, cât şi sentinţa penală nr.605/2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a R â m n i c u V â l c e a.

Se va înlătura condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, cât şi soluţia de achitare menţionată în sentinţă pentru aceeaşi faptă.

În baza disp.art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală, comb.cu art.124 Cod penal, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal.

Având în vedere că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de apel, inclusiv sub aspectul vinovăţiei inculpatului şi părţii vătămate, recursurile declarate de partea civilă U. N., precum şi de către părţile responsabile civilmente, nu sunt fondate.
Urmează ca în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, aceste recursuri să fie respinse.

Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei şi deciziei.

În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, partea civilă U. N. şi părţile responsabile civilmente GRUPUL ŞCOLAR „O. E.” Rm.V şi SOCIETATEA DE ASIGURĂRI J. B, vor fi obligate la câte 15o lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T R I B U N A L U L V Â L C E A, şi de inculpatul E. V. G domiciliat în Rm-E.,(...), (...) T. D, apartament 7, judeţul V, împotriva deciziei penale numărul 191 din data de 31 octombrie 2007, pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A, Secţia penală, în dosarul nr(...).

Casează în parte, sub aspect penal, decizia nr. 191/31.10.2007 şi sentinţa nr. 605/25.06. 2007, pronunţată de Judecătoria Rm.V, în sensul că înlătură condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 cât şi soluţia de achitare menţionată în sentinţă pentru aceeaşi faptă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, combinat cu art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului E. G pentru art. 184 alin. 2 şi 4, în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă U. N., domiciliată în Rm.V, D. lui U., nr. 148, Bloc 8, T. D, apartament 7, judeţul V, şi de părţile responsabile civilmente GRUPUL ŞCOLAR „O. E.” Rm.V şi SOCIETATEA DE ASIGURĂRI J. B.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei şi deciziei.

Obligă partea civilă U. N. şi părţile responsabilr civilmente GRUPUL ŞCOLAR „O. E.” Rm.V şi SOCIETATEA DE ASIGURĂRI J. B, la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 februarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Dr.M.A. M.D. M.G.S.

Grefier,

Red.dr.M.A.

Tehn.R.P.

3 ex.

Jud.fond: Ţ. D..

Jud.apel: E. E.

T. Ş.

14.02.2008.

FacebookMySpaceTwitter