"nimeni nu e mai presus de lege"

Dosar nr(...)

Şedinţă publică din 29 mai 2008

Completul de judecată compus din :

PREŞEDINTE : (...) (...) JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Cu participarea reprezentantului M i n i s t e r u l u i P u b l i c,

B. E. - procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L B R A Ş O V


Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de recurentul inculpat E. G., recurentul parte civilă H. J. şi recurenta parte civilă S.A.R. Astra Uniqa SA B împotriva deciziei penale nr 41/A din 19 februarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul penal nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 21 mai 2008 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi care face parte integrantă din prezenta, după care, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 29 mai 2008, când

C U R T E A

Deliberând asupra recursurilor de faţă;
Constată că, prin sentinţa penală nr.1756/2007, J u d e c ă t o r i a B r a ş o v a condamnat pe inculpatul E. G. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.178 alin.2 Cod penal, art.184 alin.2,4 Cod penal şi art.184 alin.1,3 Cod penal (două fapte) şi a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani.

În fapt, s-a reţinut că: la data comiterii accidentului inculpatul E. G. era angajat la SC „ V. Com „ SRL B. , în calitate de conducător auto .

Societate ce are ca obiect de activitate şi efectuarea transportului de persoane .

Inculpatul în data de 26 .12.2003, a efectuat un transport de persoane pe ruta S – E. , cu microbuzul IVECO, înmatriculat sub numărul (...) ce aparţine societăţii menţionate mai sus, cu sediul în localitatea B.,(...), 21, . B, . 26, jud. P, revenind la ora 21,00, după care, având acceptul firmei, s-a deplasat spre domiciliul din E..

Pe drum, inculpatul a oprit la un restaurant în E., unde a rămas cu nişte cunoştinţe până mai târziu , apoi , singur , a plecat spre domiciliu său din localitatea E., rulând pe DN 1, când între orele 02,30-03,00, la km 138+950 m , între localităţile B. şi E. din judeţul B , într-o curbă spre dreapta , acesta a intrat în coliziune cu autoturismul marca E. 1300, cu numărul de înmatriculare (...), condus de victima H. B., ce se deplasa din sensul opus inculpatului .

În urma impactului frontal excentric s-a produs rotirea în sens orar a autoturismului, partea centrală a microbuzului intrând violent în stâlpul central stânga al caroseriei E., astfel că autoturismul primind o mişcare de rotaţie în sens orar şi o viteză de translaţie, a mai parcurs cca 7 metri şi a ajuns în partea dreaptă a drumului său de mers, paralel cu axa N.ă având partea laterală dreaptă a caroserie în apropierea parapetului podeţului .

Datorită acestei coliziuni, conducătorul auto H. B. a decedat, partea vătămată E. M. B. – aflată în dreapta conducătorului auto a suferit leziuni corporale vindecabile în 40 -.45 zile de îngrijiri medicale şi şi-a pierdut splina, rămânând cu infirmitate, iar părţile vătămate E. E. – aflat în stânga – spate şi N. J. – aflat în mijloc – au suferit leziuni corporale vindecabile în 14- 15 zile de îngrijiri medicale şi respectiv 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale. Numitul E. B., aflat în dreapta – spate ( în spatele conducătorului auto ), a suferit leziuni corporale vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr.41/A/2008, T r i b u n a l u l B r a ş o v a admis apelurile inculpatului, ale părţilor civile E. M., E. E. şi N. J. şi ale Societăţii de B. Astra SA, şi a dispus ca inculpatul să se prezinte la serviciul de supraveghere ori de câte ori va fi convocat de acest organ, şi a obligat asiguratorul să plătească suma de 5000 lei părţii civile N. J., 3000 lei părţii civile E. E. şi 8000 lei părţi civile E. M..

Totodată a înlăturat obligaţia inculpatului de plată a daunelor către Spitalul Judeţean B şi a stabilit ca aceasta să revină exclusiv asiguratorului, înlăturând, de asemenea obligaţia asiguratorului de plată a cheltuielilor judiciare. De asemenea, a respins ca nefondat apelurile părţilor civile H. J. şi a părţii responsabil civilmente S.C.V. Com SRL.

Împotriva hotărârii au declarat recurs parte civilă H. J., asiguratorul S.A.R. Astra Uniqa SA B şi inculpat E. G. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând casarea acesteia. Inculpatul a cerut în cadrul rejudecării reducerea pedepselor aplicate întrucât acestea nu corespund gradului de pericol al faptei şi persoanei sale, considerând de asemenea, că se impune efectuarea unei noi expertize în cauză. Cazurile de casare, invocate sunt art.38515 pct.10, 14 Cod procedură penală. La rândul său partea civilă, invocând temeiul de la pct.10 al aceluiaşi articol, a cerut majorarea cuantumului daunelor morale şi acordarea contravalorii autoturismului avariat. Asiguratorul a criticat potrivit art.3859 pct.10 Cod procedură penală, acordarea de către instanţa de apel a unor despăgubiri (la care a obligat şi asiguratorul) peste limita legală şi reducerea obligaţiilor acestuia la suma de 20.000 lei.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prev.de art.3856 raportat la art.3859 Cod procedură penală, se constată că recursurile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Ambele instanţe au reţinut corect starea de fapt şi au făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma culpei. Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu cele ale martorului E. B. D., cu procesul verbal de cercetare la faţa locului (care relevă faptul că doar pe sensul de mers B-E., unde circula autoturismul victimei H. B., s-au constatat fragmente de material plastic, de faruri şi cioburi de sticlă) precum şi cu cele două expertize tehnice judiciare (întocmite în faza de urmărire penală, respectiv în cursul cercetării judecătoreşti de către Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice C. În mod corect, instanţa de apel (a cărei motivare este însuşită şi de instanţa de recurs) şi de fond au înlăturat expertiza ce constituie punctul de vedere al expertului consilier al inculpatului şi cea întocmită de expertul J. O., acesta din urmă pornind de la premise eronate ce ţin de interpretarea personală a materialului probatoriu (corect relevate de instanţa de apel), iar expertizele nu se coroborează cu celelalte probe. Trebuie precizat, de asemenea, că expertiza întocmită de expertul tehnic J. este extrem de lapidară în explicaţii şi concluzii, neindicând exact modul de calcul al vitezelor autoturismelor implicate în accident sau motivul pentru care a considerat că locul de producere al impactului a fost pe axul N. al sectorului de drum, maşina victimei fiind astfel pe contrasens (f.43-44 vol.II dosar J u d e c ă t o r i a B r a ş o v).

Dimpotrivă aspectele invederate în expertiza întocmită la C se coroborează cu celelalte declaraţii şi acte efectuate în cauză, ducând la concluzia certă, că autoturismul condus de inculpat se afla pe contrasens în momentul impactului. Astfel, lungimea microbuzului IVECO, de 6 m., în relaţie cu lăţimea totală a benzii de circulaţie - stabilită prin măsurători între axul drumului şi parapet - , de 4,5 m. şi lipsa impactului dintre microbuz şi parapet în condiţiile unei mişcări de rotaţie în sens anti orar care a avut ca rezultat plasarea acestuia cu faţa spre sensul opus de mers, aproape paralel cu autovehiculul E., conduc la concluzia că autoturismul inculpatului se afla parţial pe contrasens. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din poziţia urmelor stabilite în procesul verbal de cercetare la faţa locului, în special a acelor urme asupra poziţiei cărora nu au existat dubii, respectiv a farurilor autoturismului E.; raportul de expertiză criminalistică nr. 149/15.03.2007 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de expertize Criminalistice C face referire expresă la farul din stânga faţă al autoturismului E., plasat într-o zonă a caroseriei în care s-au constatat deformaţii directe şi care în momentul în care s-a desprins s-a plasat în imediata apropiere a locului impactului, distanţa de proiectare fiind redusă, ţinându-se seama de reducerea de vizetă datorată impactului, respectiv o viteză relativ redusă post-coliziune a ambelor autovehicule.

În cauză, nu se impunea efectuarea unei noi expertize, astfel cum a cerut apărătorul inculpatului, deoarece expertizele efectuate până la acest moment lămuresc în totalitate modul în care s-a comis accidentul şi permit instanţelor să concluzioneze asupra vinovăţiei inculpatului. De asemenea, se constată că instanţele s-au pronunţat asupra tuturor cererilor şi probelor solicitate de părţi, pct.10 al art.3859 Cod procedură penală nefiind incident.

Prin urmare, rezultă că vinovăţia inculpatului în producerea accidentului de circulaţie este pe deplin dovedită şi corect reţinută în hotărârile atacate.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanţele efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanţele au avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal şi au stabilit pentru fiecare infracţiune pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracţiunilor (vina producerii accidentului aparţinând în exclusivitate inculpatului, a cărei maşină a depăşit axul N. intrând pe centură) şi persoana inculpatului (nu a dat nicio dovadă de regret al comiterii faptelor).

În cauză nu există împrejurări care să constituiecircumstanţe atenuate potrivit art.74 Cod penal, astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor.

În ceea ce priveşte motivele de recurs ale părţilor civile H. J. şi ale asiguratorului, se constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prev.de art.3859 Cod procedură penală. Deşi recurenţii au invocat pct.18, acest caz de casare nu se regăseşte în speţă, instanţele de fond şi apel realizând o corectă apreciere a probelor şi stabilind o stare de fapt ce corespunde probelor administrate, fără a exista vreo contradicţie în acest sens.

De asemenea, cazul de casare prevăzut de pct.10 şi invocat de partea civilă recurentă nu poate fi reţinut de instanţa de recurs. Instanţele anterioare s-au pronunţat asupra tuturor cererilor părţilor şi au analizat toate motivele invocate de părţi. De astfel, cererea privind acordarea daunelor materiale constând în contravaloarea autoturismului avariat a fost formulată pentru prima dată doar în faza recursului. Constituirea de parte civilă în cursul urmăririi penale nu a vizat şi această sumă (filele 34-36 dosar urmărire penală), iar în faţa instanţei de fond, până la citirea actului de sesizare şi audierea inculpatului (de altfel, nici ulterior) nu s-a formulat o astfel de cerere de despăgubire. Nici în apel nu s-a făcut nicio solicitare a contravalorii autoturismului.

Analizând şi motivele invocate de asiguratorul recurent, precum şi cele ale părţii civile, se constată că ele nu atrag aplicarea nici unuia din cazurile prev.de art.3859 Cod procedură penală ce permit casarea hotărârii.

Spre deosebire de calea de atac a apelului, care are un efect devolutiv şi integral şi promovează astfel o reexaminare a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept (nu numai cu privire la cele invocate de părţi), în cazul recursului, efectul devolutiv este doar parţial deoarece instanţa de recurs poate examina cauza doar în limita cazurilor prev.de art.3859 Cod procedură penală.

Cum majorarea cuantumului daunelor morale şi neacordarea unor sume ce nu au fost cerute până în prezent ori reducerea cuantumului la care a fost obligată o parte nu atrag aplicarea art.3859 Cod procedură penală, văzând şi disp.art.3856 alin.2 Cod procedură penală, curtea constată că nu este investită ca instanţă de recurs cu examinarea cauzei sub aceste aspecte.

Raportat la aspectele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge – în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală – ca nefondate recursurile şi va menţine hotărârea ca legală şi temeinică.

Văzând şi dispoz.art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE


Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă H. J., asigurătorul Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra SA şi inculpatul E. G. împotriva deciziei penale nr.41/2008 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o menţine.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 29 mai 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) pt.(...) (...) aflat (...) (...)

în C.O., semnează

PREŞEDINTE COMPLET,

(...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.L.P./dact.T.S.

Ex.2 /07.07.2008

Jud.apel: N. A.N.

S. R.D.

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.