| 
| 
DOSAR NR(...)
Şedinţa publică din 27 octombrie 2008.
Complet de judecată format din:
PREŞEDINTE - (...) (...) - judecător
(...) (...) - judecător
(...) (...) - judecător
(...) (...) - grefier
Cu participarea reprezentantului M i n i s t e r u l u i P u b l i c - procuror şef secţie judiciară N. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L B R A Ş O V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de inculpatul E. C I. U. şi părţile civile L. T., L. K., L. E. J., L. (...), G. T., G. T. junior, G. J., G. J., U. D., U. K. împotriva deciziei penale nr. 384/Ap din 18 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r în dosarul nr(...), cauză strămutată de la Curtea de A p e l O r a d e a.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată, lipsa părţilor.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 08 octombrie 2008 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru data de 24 octombrie 2008 şi apoi la data de 27 octombrie 2008, când,
C U R T E A
1. Constată că, prin sentinţa penală nr.1052 din 22.06.2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a în dos. pen. nr(...), s-a dispus în baza art. 178 alin. 2 şi 5 C. penal condamnarea inculpatului E. I. U., la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a şi b C. penal.
În baza art. 86 ind. 1 C. penal s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 şi 82 C. penal.
În baza art. 14 C. pr. pen. rap. la art. 969, art.998 şi urm. din C.civ., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL O, la plata sumelor arătate mai jos, reprezentând despăgubiri civile, rente şi daune morale: 8.000 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile U. D. (soţia defunctului U. (...)), reprezentând despăgubiri civile; 9.000 lei despăgubiri civile în favoarea părţilor civile G. T. (soţia defunctului G. (...)), G. T. (fiica defunctului G. (...)), G. J. (fiul defunctului G. (...)), reprezentând despăgubiri civile; 15.000 lei despăgubiri civile în favoarea părţilor civile L. T. (fiica defunctului U. (...) şi soţia defunctului L. (...)), L. K. şi L. E. J. (fiii defunctului L. (...)), reprezentând despăgubiri civile; 200 EURO prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la majorat, respectiv până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 ani, în favoarea părţii civile G. J., minor; 200 EURO prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare G. T.; 400 EURO prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare U. D.; câte 200 EURO prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la majorat, respectiv până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 ani, în favoarea fiecărei părţi civile L. K. - minoră şi L. E. J. - minor; 200 EURO prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare L. T.; câte 40.000 lei în favoarea fiecăreia dintre părţile civile L. T. (fiica defunctului U. (...) şi soţia defunctului L. (...)), U. D., G. T. (soţie), G. T. (fiică), G. J., L. K. şi L. E. J., reprezentând daune morale;
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 11.09.2003, în jurul orelor 23.50, circulând la volanul autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare (...) în O, pe str. (...) cel M, prin E. B, cu direcţia de mers spre B-dul (...). (...) din O, ajuns in intersecţia dintre str. (...) cu str. (...), inculpatul a intrat in coliziune cu autoturismul marca Ford cu nr. C-E. condus de numitul L. (...), care - circulând din sens opus - a iniţiat manevra de virare spre T. cu intenţia dea-şi continua deplasarea pe str. (...). Autoturismul condus de inculpat a lovit cu partea frontală partea laterală dreapta a autoturismului condus de numitul L. (...), proiectându-1 pe trotuarul din partea dreaptă a str. (...).
In urma accidentului numiţii L. (...), G. (...) şi U. (...) aflaţi in autoturismul Ford au decedat la fata locului.
Accidentul a avut loc pe timp de noapte in condiţii de ploaie măruntă, asfaltul umed dar in stare bună, in condiţiile in care iluminatul public funcţiona, artera având patru benzi de circulaţie, iar semaforul din intersecţie funcţiona cu culoarea galbenă intermitentă.
2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile, inculpatul şi partea responsabilă civilmente fiind puse în discuţie nevinovăţia inculpatului, cuantumul pretenţiilor civile acordate şi obligarea părţii responsabile civilmente, în solidar, la plata despăgubirilor.
Prin decizia penală nr. 384/A/2007 T r i b u n a l u l B i h o r a admis apelul declarat de către inculpatul E. I. U. şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL O în sensul că a redus durata pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 178 al.2 şi 5 Cp. la un cuantum de 2 ani închisoare, menţinând dispoziţia de aplicare a art. 86/1 şi 86/2 Cp.
A înlăturat în totalitate obligarea părţii responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor civile, în solidar cu inculpatul şi alături de asigurătorul SC B. SA - Sucursala B O.
A redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul SC B. SA - Sucursala B O în limita contractului de asigurare în favoarea părţilor civile, stabilindu-se următoarele sume: 4.800 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile U. D. ( soţia defunctului U. (...)) reprezentând despăgubiri civile; 5.400 lei despăgubiri civile în favoarea părţilor civile G. T. (soţia defunctului G. (...)), G. T. (fiica defunctului G. (...)), G. J. (fiul defunctului G. (...)), reprezentând despăgubiri civile: 9.000 lei despăgubiri civile în favoarea părţilor civile L. T. (fiica defunctului U. (...) şi soţia defunctului L. (...)), L. K. şi L. E. J. (fiii defunctului L. (...)), reprezentând despăgubiri civile; 120 euro prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la majorat, respectiv până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 de ani, în favoarea părţii civile G. J., minor ns. la 12.09.1990; 120 euro prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare G. T.: 240 euro prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare U. D.; câte 120 euro prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la majorat, respectiv până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 de ani, în favoarea fiecărei părţi civile L. K. - minoră ns. la 08.08.1996 şi L. E. J. - minor ns. la 27.11.1997: 120 euro prin contravaloarea în lei reprezentând rentă viageră până la sfârşitul vieţii în favoarea soţiei supravieţuitoare L. T.; câte 24.000 lei în favoarea fiecăreia dintre părţile civile L. T. (fiica defunctului U. (...) şi soţia defunctului L. (...)), U. D., G. T. (soţie), G. T. (fiică), G. J., L. K. şi L. E. J. reprezentând daune morale, menţinând restul dispoziţiunilor sentinţei apelate.
A respins ca nefondate apelurile părţilor civile L. T., L. K., L. E. J., U. L., G. T., G. T. - fiică, G. J..
3. În cauză s-a declarat recurs de către părţile civile şi de către inculpat, iar prin încheierea nr. 928 din 16 mai 2008 Î n a l t a C u r t e a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de A P E L B R A Ş O V.
Părţile civile nu şi-au motivat recursul ci au cerut menţinerea deciziei instanţei de apel şi respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul E. I. U. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3589 alin.1 pct.18 Cod procedură penală , solicitând achitarea, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit.d Cod procedură penală, întrucât nu are nici o culpă în producerea accidentului.
4. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din examinarea cauzei rezultă că starea de fapt reţinută de instanţa de apel este în concordanţă cu probele administrate în cauză şi este corect reţinută, ne fiind vorba despre o eroare gravă de fapt care să aibă drept consecinţă o greşită soluţie de achitare ori de achitare, aşa cum se cere în motivul de casare invocat de inculpat în recurs.
În acest sens sunt relevante expertizele tehnice, dar şi celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În urma obiecţiunilor formulate de părţi, în cauză s-au efectuat trei expertize tehnice.
Prima expertiză tehnică (fila 46-54 dos.u.p.) a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul coliziunii cu autoturismul condus de victimă , a fost de cea. 72 km/oră, cu precizarea că dacă viteza acestui autoturism ar fi fost de 60 km/oră, accidentul ar fi fost evitat, prin urmare nu se poate reţine in sarcina victimei aspectul potrivit căruia nu s-a asigurat suficient dată fiind depăşirea vitezei legale de către inculpat.
Experţii consilieri au formulat obiecţiuni (fila 55-58 dos.u.p.) şi în acest context expertul tehnic ales de părţile civile a concluzionat că viteza autoturismului condus de inculpat a fost in momentul premergător accidentului de 108 până la 119 km/oră şi că spaţiul de observare era de cea. 90-100 metri, iar victima s-a aflat in eroare când a efectuat virajul la stânga, apreciind că poate efectua manevra in siguranţă. Punctul de vedere al expertului tehnic asistent din partea inculpatului (fila 63-75 dos.u.p. şi 76-89 dos.u.p.) a fost în sensul că viteza de deplasare a autoturismului inculpatului, la momentul impactului, a fost de 45,8 km/oră, şi că accidentul s-a produs datorită neacordării priorităţii de trecere din partea victimei.
S-a solicitat şi s-a dispus o nouă expertiză, efectuată de către Laboratorul Interjudeţean T, care a stabilit că viteza cu care circula inculpatul
în momentul impactului era de 78 km/oră şi că accidentul nu s-ar fi produs dacă victima ar fi acordat prioritate (fila 97-103 dos.u.p.).
Ca urmare a obiecţiunilor formulate de către părţi şi a punctelor de vedere exprimate de experţii consilieri, s-a dispus şi s-a efectuat o nouă expertiză criminalistică de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (fila 122-128 dos.u.p). Din raportul întocmit rezultă că autoturismul condus de inculpat a avut la momentul coliziunii cca. 82 km/oră, iar autoturismul condus de victimă cca. 20 km/oră şi că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi avut cea. 45 km/oră, iar victima ar fi putut preveni coliziunea dacă ar fi acordat prioritate de trecere, apreciindu-se că accidentul s-a produs datorită neacordării priorităţii din partea victimei.
Trebuie observat că expertizele nu conţin concluzii cu diferenţe semnificative în ceea ce priveşte viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat care, în oricare dintre variante, depăşea în mod semnificativ limita legală admisă de lege, respectiv cea de 50 km/oră.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte stabilirea culpelor, respectiv a posibilităţilor de evitare a producerii accidentului, atât din perspectiva prevederilor legale aplicabile în cauză cât şi în raport de stare de fapt concretă numai instanţa se poate pronunţa, experţii putând face doar aprecieri de ordin tehnic.
La producerea accidentului şi mai ales la producerea consecinţelor, au concurat ambii conducători auto. Victima a încălcat legea atunci când a efectuat virajul la stânga fără a se asigura în mod corespunzător, iar inculpatul este în culpă pentru că a circulat cu o viteză mult mai M decât cea admisă de lege, respectiv circa 82 km/oră, în loc de 50 km/oră. Susţinerea că viteza nelegală cu care a circulat inculpatul nu constituie un factor cauzal în producerea coliziunii dintre autovehicule, cu motivarea că evitarea impactului s-ar fi putut realiza numai la viteză mai mică de 45 km/oră, este nefondată.
După cum rezultă din declaraţia martorului E. O., care se deplasa cu autoturismul său în acelaşi sens cu inculpatul, era noapte, ploua mărunt şi carosabilul era umed aşa încât, deşi traficul era redus ca intensitate, circula cu 40 km/oră. În aceste condiţii a observat că autoturismul condus de una dintre victime a efectuat virajul la stânga şi a redus şi mai mult viteza, evitând orice consecinţe neprevăzute, timp în care autoturismul condus de inculpat a trecut pe lângă el, pe cealaltă bandă de mers, cu viteză mai M şi deşi maşina care virase la stânga a mărit viteza, nu s-a putut evita impactul cu autoturismul condus de inculpat.
În primul rând, trebuie pornit de la premisa că atunci când victima s-a asigurat şi a virat la stânga a apreciat ca suficientă distanţa faţă de autovehiculele care veneau din sens opus în raport de viteza cu care se circula în traficul din oraş, viteza avută de inculpat constituind un element de surpriză.
În al doilea rând, atât timp cât inculpatul a înţeles să circule cu peste 80 de km/oră, viteză care se pare că fusese mai M înainte de impact, putea să prevadă, în condiţiile concrete de vizibilitate şi aderenţă din acel moment, că viteza cu care circula şi care era nelegală nu era adecvată şi poate avea dificultăţi în situaţiile neprevăzute.
Apoi, este de necontestat că dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza de 50 km/oră, în momentul în care observa manevra de virare la stânga pe care o făcuse victima cu autoturismul marca Ford, chiar dacă ar fi fost făcută fără o asigurarea prealabilă corespunzătoare, ar fi avut timp să reducă viteza şi o reducere de numai 5 km/oră ar fi dus la evitarea coliziunii, aşa încât nu se poate susţine că nu este relevantă viteza cu care a circulat inculpatul. De altfel, aprecierea că viteza la care se putea evita impactul trebuia să fie de cel mult 45 km/oră conţine – inevitabil - o doză de aproximaţie. În prima expertiză s-a apreciat că la 60 km/oră accidentul ar fi fost evitat.
În fine, consecinţele grave produse de coliziunea celor două autovehicule, respectiv decesul celor trei victime, se află într-o legătură cauzală directă cu viteza pe care o aveau maşinile atunci când au intrat în coliziune şi este evident că la o viteză de 50 km/oră, cu 32 de km/oră mai mică decât cea avută efectiv, în condiţiile în care celălalt autoturism circula cu numai 20 km/oră, consecinţele ar fi fost mai uşoare, dacă nu chiar minore.
De asemenea, viteza M şi nelegală pe care o avea maşina condusă de inculpat a constituit un impediment important în efectuarea unor manevre de evitare a coliziunii.
Acestea sunt argumentele pentru care curtea apreciază că reţinerea culpei inculpatului în producerea accidentului de circulaţie soldat cu decesul a trei victime este temeinică şi legală, în deplină concordanţă cu starea de fapt stabilită prin probele administrate la dosar.
Fiind dovedită vinovăţia inculpatului este legală şi obligarea acestuia la despăgubiri civile.
Curtea a examinat recursurile părţilor civile din perspectiva prevederilor art. 3589 alin.3, teza a I-a Cod procedură penală , care se referă la motivele de casare ce se examinează din oficiu, constatând că nu este prezent nici unul dintre cazurile de casare pe latura civilă a cauzei.
5. Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile urmează să fie respinse.
6.Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală recurenţii vor fi obligaţi la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile L. T., L. K., L. E. J., L. (...), G. T., G. T. jr., G. J., G. J. U. D. şi U. K. şi de inculpatul E. I. U. împotriva deciziei penale nr. 384/A/2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine.
Obligă pe părţile civile L. T., karsai K., L. E. J., karsai (...), G. T., G. T. jr., G. J., G. J., U. D. şi U. K. şi pe inculpatul E. I. U. la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 27 octombrie 2008.
Preşedinte Judecător Judecător
(...) (...) pt.(...) (...) aflată (...) (...)
în concediu medical, semnează
Preşedinte complet,
(...) (...)
Grefier
(...) (...)
red.A.V./14.11.2008
dact.C.G./17.11.2008
2 exemplare
jud fond P. H.
