"nimeni nu e mai presus de lege"

Codul Deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana a fost adoptat in Sesiunea Plenara a CCBE din 28 octombrie 1998 si a fost modificat in Sesiunile Plenare din 28 noiembrie 1998 si din 6 decembrie 2002.

CURPRINS

1. PREAMBUL

1.1. Misiunea avocatului

1.2. Natura normelor deontologice

1.3. Obiectivele Codului

1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"

1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"

1.6. Definitii

2. PRINCIPII GENERALE

2.1. Independenta

2.2. Increderea si integritatea morala

2.3. Secretul profesional

2.4. Respectarea deontologiei altor barouri

2.5. Incompatibilitati

2.6. Publicitatea personala

2.7. Interesul clientului

2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client

3. RELATIILE CU CLIENTII

3.1. Initierea si incetarea relatiilor cu clientul

3.2. Conflictul de interese

3.3. Pactul "de quota litis"

3.4. Stabilirea onorariilor

3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor

3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat

3.7. Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal

3.8. Fondurile clientilor

3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala

4. RELATIILE CU MAGISTRATII

4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara

4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor

4.3. Respectul fata de judecator

4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare

4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor exercitand functii similare

5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

5.1. Confraternitatea

5.2. Cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite

5.3. Corespondenta transmisa intre avocati

5.4. Onorariile pentru recomandare

5.5. Comunicarea cu partea adversa

5.6. (Abrogat prin Hotararea Sesiunii Plenare a CCBE, la Dublin, in 6 decembrie 2002.)

5.7. Raspunderea pecuniara

5.8. Pregatirea tinerilor avocati

5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State-membre

CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCATILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA
EMITENT: CCBE - CONSILIUL BAROURILOR UNIUNII EUROPENE

1. PREAMBUL

1.1. Misiunea avocatului

Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul legii. Intr-un Stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau.

Misiunea lui ii impune indatoriri si obligatii multiple, uneori aparent contradictorii, fata de:

- Client,

- Tribunale si celelalte autoritati in fata carora avocatul isi asista sau isi reprezinta clientul,

ˇ Profesia sa in general si fiecare confrate in particular,

- Public, pentru care o profesie liberala si independenta, supusa respectarii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc esential de aparare a drepturilor omului in fata Statului si a altor puteri.

1.2. Natura normelor deontologice

1.2.1. Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin acceptarea lor liber consimtita, buna indeplinire de catre avocat a misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru buna functionare a oricarei societati omenesti. Nerespectarea acestor norme de catre avocati va duce, in ultima instanta la o sanctiune disciplinara.

1.2.2. Fiecare barou are normele sale specifice, care deriva din propriile sale traditii. Ele sunt adaptate organizarii si domeniului de activitate al profesiei in respectivul Stat-membru, precum si procedurilor juridice, procedurilor administrative si legislatiei nationale. Nu este nici posibil si nici nu este de dorit ca acestea sa fie dezradacinate sau sa se incerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.

Normele specifice fiecarui barou se refera totusi la aceleasi valori si releva, de cele mai multe ori, o baza comuna.

1.3. Obiectivele Codului

1.3.1. Functionarea progresiva a Uniunii Europene si a Spatiului economic european si intensificarea activitatii avocatului dincolo de frontiere, in interiorul Spatiului economic european au facut necesara, pentru binele public, definirea unor norme uniforme, aplicabile oricarui avocat din Spatiul economic european, pentru activitatea desfasurata dincolo de frontiere, indiferent care ar fi baroul din care face parte respectivul avocat. Scopul definirii unor astfel de norme este indeosebi acela de a atenua dificultatile care deriva din aplicarea unei duble deontologii, asa cum se prevede in art. 4 al Directivei 77/249, din 22 martie 1977.

1.3.2. Organizatiile reprezentative ale profesiei de avocat reunite in cadrul CCBE doresc ca normele Codului, enuntate mai jos

- sa fie recunoscute, din acest moment, ca fiind expresia convingerii impartasite de toate Barourile din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,

- sa fie facute aplicabile, in termenul cel mai scurt, in functie de procedurile nationale si/sau ale Spatiului economic european cu privire la activitatea de dincolo de frontiere a avocatului din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,

- sa fie luate in considerare la efectuarea oricarei revizuiri a normelor deontologice interne, in vederea armonizarii progresive a acestora din urma.

Ele doresc, printre altele, ca, in masura posibilului, normele deontologice interne sa fie interpretate si aplicate intr-o maniera conforma acelora din prezentul Cod.

Atunci cand normele din prezentul Cod vor fi fost facute aplicabile in activitatea de dincolo de frontiere, avocatul va ramane supus normelor baroului din care face parte, in masura in care acestea din urma concorda cu cele ale prezentului Cod.

1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"

Normele de mai jos vor fi aplicate avocatilor din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european, asa cum sunt ele definite in Directiva 77/249 din 22 martie 1977.

1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"

Fara a contraveni incercarii de a realiza o armonizare progresiva a normelor deontologice aplicabile intr-un cadru unic, national, normele expuse mai jos vor fi aplicate activitatii desfasurate de avocat dincolo de frontiere, in interiorul Uniunii Europene si in Spatiul economic european. Prin activitatea de dincolo de frontiere se intelege:

(a) orice raport profesional cu un avocat dintr-un alt Stat-membru;

(b) activitatile avocatului intr-un alt Stat-membru, chiar daca avocatul nu se deplaseaza efectiv acolo.

1.6. Definitii

In normele prezentului Cod, expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

Prin "Stat-membru de provenienta" se intelege Statul-membru din care face parte Baroul caruia ii apartine avocatul.

Prin "Stat-membru gazda" se intelege oricare alt Stat-membru in care avocatul desfasoara o activitate dincolo de granitele Statului sau.

Prin "autoritate competenta" se intelege organizatia/organizatiile profesionala/profesionale sau autoritatile respectivului Stat-membru care au competenta de a stabili normele profesionale si/sau deontologice si de a exercita controlul disciplinar asupra avocatilor.

2. PRINCIPII GENERALE

2.1. Independenta

2.1.1. Multitudinea indatoririlor care ii revin avocatului impune din partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice presiune, indeosebi de cea derivata din propriile sale interese sau datorata influentelor din afara. Aceasta independenta este, de asemenea, necesara atat pentru increderea in justitie, cat si pentru increderea in impartialitatea judecatorului. Prin urmare, avocatul trebuie sa evite orice prejudiciere a independentei sale si sa vegheze la a nu neglija etica sa profesionala din dorinta de a fi pe plac clientilor sai, judecatorului sau tertilor.

2.1.2. Aceasta independenta este necesara atat in activitatea juridica, cat si in alte probleme de natura juridica, iar consilierea acordata de avocat clientului sau nu are nici o valoare reala atunci cand ea a fost facuta doar de complezenta sau din interes personal ori sub efectul unei presiuni din afara.

2.2. Increderea si integritatea morala

Nu pot exista relatii bazate pe incredere, atunci cand cinstea, probitatea, spiritul de dreptate si sinceritatea avocatului sunt puse sub semnul indoielii. Pentru avocat, aceste virtuti traditionale sunt obligatii profesionale.

2.3. Secretul profesional

2.3.1. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fara o garantie a confidentialitatii, increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o indatorire fundamentala si primordiala a avocatului.

Obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atat intereselor administratiei judiciare, cat si intereselor clientului. In consecinta, ea trebuie sa beneficieze de o protectie din partea Statului.

2.3.2. Avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale.

2.3.3. Aceasta obligatie nu este limitata in timp.

2.3.4. Avocatul impune angajatilor sai si oricarei persoane care colaboreaza cu el in activitatea sa profesionala sa respecte secretul profesional.

2.4. Respectarea deontologiei altor barouri

In aplicarea normelor de drept ale Uniunii Europene si ale Spatiului economic european, avocatul dintr-un Stat-membru poate fi obligat sa respecte deontologia unui barou dintr-un Stat-membru gazda. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie sa le respecte in exercitarea unei activitati specifice.

Organizatiile membre ale CCBE sunt obligate sa depuna codurile lor deontologice la Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat sa-si poata procura o copie de la respectivul secretariat.

2.5. Incompatibilitati

2.5.1. Pentru a-i permite avocatului sa-si exercite functiile cu independenta necesara si de o maniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei, exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii este incompatibila cu profesia de avocat.

2.5.2. Avocatul care asigura reprezentarea sau apararea unui client in fata justitiei sau in fata autoritatilor publice ale unui Stat-membru gazda va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul Stat-membru.

2.5.3. Avocatul stabilit intr-un Stat-membru gazda si care doreste sa se angajeze acolo in mod direct intr-o activitate comerciala sau intr-o alta activitate diferita de profesia sa de avocat, este obligat sa respecte normele de incompatibilitate, asa cum sunt ele aplicate avocatilor din respectivul Stat-membru.

2.6. Publicitatea personala

2.6.1. Avocatul este autorizat sa informeze publicul despre serviciile pe care le ofera, cu conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si cu respectarea secretului profesional si a altor principii esentiale ale profesiei.

2.6.2. Publicitatea personala facuta de un avocat, indiferent de mijlocul media utilizat, de exemplu: presa, radioul,televiziunea, comunicarea comerciala electronica sau altele, este autorizata in masura in care ea respecta conditiile art. 2.6.1.

2.7. Interesul clientului

Sub rezerva normelor legale si deontologice, avocatul are obligatia de a apara intotdeauna cat mai bine interesele clientului sau, chiar in raport de propriile sale interese, interesele vreunui confrate sau cele ale profesiei in general.

2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client

In masura in care legislatia Statului-membru de provenienta si legislatia Statului-membru gazda autorizeaza acest lucru, avocatul poate sa limiteze raspunderea sa fata de client, in conformitate cu normele Codului deontologic pe care s-a obligat sa il respecte.

3. RELATIILE CU CLIENTII

3.1. Initierea si incetarea relatiilor cu clientul

3.1.1. Avocatul nu actioneaza decat atunci cand este imputernicit de clientul sau, exceptand cazul in care el a primit o insarcinare in acest sens din partea unui alt avocat care il reprezinta pe client sau din partea unei instante competente.

Avocatul trebuie sa se straduiasca, in mod rezonabil, sa cunoasca identitatea, competenta si posibilitatile persoanei sau ale autoritatii prin intermediul careia a fost imputernicit, atunci cand circumstante specifice releva ca aceasta identitate, aceasta competenta sau aceste posibilitati sunt indoielnice.

3.1.2. Avocatul isi sfatuieste si isi apara clientul cu promptitudine, in mod constiincios si cu diligenta. El isi asuma personal raspunderea pentru misiunea care i-a fost incredintata. Avocatul isi informeaza clientul cu privire la evolutia cauzei care i-a fost incredintata.

3.1.3. Avocatul nu accepta sa-i fie incredintata o cauza atunci cand stie sau cand ar trebui sa stie ca el nu are compententa necesara pentru a se ocupa de aceasta cauza, exceptand cazul in care coopereaza cu un avocat care are competenta necesara.

Avocatul nu poate accepta o cauza atunci cand, datorita altor obligatii, se afla in imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine.

3.1.4. Avocatul care isi exercita dreptul de a nu se mai ocupa de o cauza trebuie sa se asigure ca respectivul client poate gasi, in timp util, un alt confrate care sa-i ofere asistenta juridica, pentru a se evita prejudicierea clientului.

3.2. Conflictul de interese

3.2.1. Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul si nici reprezentantul sau aparatorul a mai mult de un client intr-una si aceeasi cauza, atunci cand exista conflict de interese intre respectivii clienti sau cand riscul unui astfel de conflict este evident.

3.2.2. Avocatul trebuie sa se abtina sa se mai ocupe de cauzele tuturor clientilor implicati, atunci cand se iveste un conflict de interese, cand secretul profesional risca sa fie violat sau cand independenta sa risca sa fie stirbita.

3.2.3. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, daca secretul informatiilor incredintate de un vechi client risca sa fie violat sau atunci cand cunoasterea de catre avocat a cauzelor vechiului sau client il favorizeaza pe noul client in mod nejustificat.

3.2.4. In cazul in care avocatii exercita profesia in grup, paragrafele 3.2.1., 3.2.2. si 3.2.3. sunt aplicabile grupului in ansamblu si tuturor membrilor sai.

3.3. Pactul "de quota litis"

3.3.1. Avocatul nu poate sa-si fixeze onorariile pe baza unui pact "de quota litis".

3.3.2. Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de incheierea definitiva a unei cauze care prezinta interes pentru acest client, conventie prin care clientul se angajeaza sa ii plateasca avocatului o parte din ceea ce rezulta de pe urma cauzei, fie ca plata consta intr-o suma de bani, fie in orice alt bun sau valoare.

3.3.3. Nu constituie un astfel de pact conventia care prevede stabilirea onorariului in functie de valoarea litigiului de care se ocupa avocatul, atunci cand aceasta valoare este corespunzatoare unui tarif oficial sau daca ea este admisa de autoritatea competenta de care depinde avocatul.

3.4. Stabilirea onorariilor

3.4.1. Avocatul trebuie sa-si informeze clientul cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorarii, iar valoarea insumata a onorariilor sale trebuie sa fie echitabila si justificata.

3.4.2. Sub rezerva unei conventii contrare, incheiata legal intre avocat si clientul sau, modalitatea de calculare a onorariilor trebuie sa fie in conformitate cu normele baroului din care face parte avocatul. Daca avocatul este membru al mai multor barouri, normele aplicabile vor fi cele ale baroului cu care avocatul si clientul sau au cele mai stranse relatii.

3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor

Cand avocatul solicita varsarea unui acont cu titlu de avans asupra cheltuielilor si/sau a onorariilor, acesta nu trebuie sa depaseasca o estimare rezonabila a onorariilor si a cheltuielilor probabile pe care cauza le implica.

In caz de neplata a avansului solicitat, avocatul poate sa renunte sa se mai ocupe de cauza sau se poate retrage, cu conditia respectarii dispozitiilor art. 3.1.4.

3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat

3.6.1. Sub rezerva dispozitiei de mai jos, avocatului ii este interzis sa isi imparta onorariile cu o persoana care nu este avocat, exceptand cazul in care asocierea dintre avocat si o alta persoana este autorizata de legislatia Statului-membru din care face parte avocatul.

3.6.2. Norma din art. 3.6.1. nu se aplica sumelor sau compensatiilor varsate de catre avocat mostenitorilor unui confrate decedat sau unui confrate care si-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei respectivului confrate.

3.7. Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal

3.7.1. Avocatul trebuie sa incerce, in orice moment, sa gaseasca o solutionare a litigiului clientului sau care sa fie corespunzatoare costului cauzei, si va trebui ca, in momentele oportune, sa isi consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a cauta sa ajunga la o intelegere sau de a face apel la solutii alternative pentru a incheia litigiul.

3.7.2. In cazul in care clientul este susceptibil sa beneficieze de aparare din oficiu, avocatul are obligatia sa-l informeze despre aceasta.

3.8. Fondurile clientilor

3.8.1. Daca, la un moment dat, avocatul detine fonduri in numele clientilor sai sau in numele unor terti (denumite in continuare "Fonduri-Clienti"), el este obligat sa respecte urmatoarele norme:

3.8.1.1. Fondurile-Clienti vor fi intotdeauna pastrate intr-un cont deschis la o banca sau la o institutie similara, agreata de autoritatea publica. Toate Fondurile-Clienti primite de un avocat trebuie sa fie varsate intr-un astfel de cont, cu exceptia cazului in care exista o autorizare expresa sau implicita din partea clientului specificand o alta destinatie a acestora.

3.8.1.2. Orice cont deschis in numele avocatului si in care sunt depuse Fonduri-Clienti este insotit de specificatia ca fondurile depuse in acel cont sunt detinute in numele clientului (clientilor) avocatului.

3.8.1.3. Conturile avocatilor in care sunt varsate Fondurile-Clienti trebuie sa fie acoperite, in mod constant, cel putin la nivelul valorii totale a Fondurilor-Clienti detinuta de avocat.

3.8.1.4. Fondurile-Clienti trebuie sa fie imediat varsate clientilor sau in conditiile autorizate de catre client.

3.8.1.5. Cu exceptia cazurilor in care exista norme de drept contrare sau o hotarare judecatoreasca si un acord expres si implicit al clientului in numele caruia se face plata, sunt interzise orice plati efectuate, prin intermediul Fondurilor-Clienti, in numele clientului pentru o terta persoana, inclusiv:

(a) platile facute unui client sau pentru un client din fondurile apartinand unui alt client;

(b) extragerea onorariilor avocatului.

3.8.1.6. Avocatul tine evidente complete si precise ale tuturor operatiunilor efectuate cu Fondurile-Clienti, diferentiind Fondurile-Clienti de celelalte sume detinute de avocat, evidente pe care le remite clientului, la cerere.

3.8.1.7. Autoritatile competente ale Statelor-membre sunt autorizate sa verifice si sa examineze, pastrand secretul profesional, documentele legate de Fondurile-Clienti, pentru a se asigura ca normele pe care le-au fixat sunt bine respectate, precum si pentru a sanctiona abaterile de la aceste norme.

3.8.2. Sub rezerva a ceea ce urmeaza si fara a incalca normele prevazute in art. 3.8.1. de mai sus, avocatul care detine Fonduri-Clienti in cadrul unei activitati profesionale exercitata intr-un alt Stat-membru trebuie sa respecte normele cu privire la depozitul si contabilitatea Fondurilor-Clienti aplicate de baroul din care face parte avocatul, in Statul-membru de provenienta.

3.8.3. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un Stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din Statul-membru din care provine si al autoritatilor competente din Statul-membru gazda, sa se conformeze exclusiv normelor acestuia din urma fara a fi obligat sa respecte normele Statului-membru din care provine. In acest caz, avocatul este obligat sa ia masurile necesare pentru a-si informa clientii ca el respecta normele aplicabile in Statul-membru gazda.

3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala

3.9.1. Avocatul trebuie sa aiba o asigurare permanenta pentru raspunderea sa profesionala, in limite rezonabile, tinand cont de natura si de amploarea riscurilor pe care si le asuma prin exercitarea activitatii sale.

3.9.2. Un avocat care presteaza servicii intr-un Stat-membru gazda, in care isi exercita activitatea profesionala, este supus urmatoarelor dispozitii:

3.9.2.1. Avocatul trebuie sa se conformeze dispozitiilor referitoare la obligatia de a se asigura pentru raspunderea profesionala, aplicabile in Statul-membru din care provine.

3.9.2.2. Cand avocatul, care este obligat sa subscrie o astfel de asigurare in Statul-membru din care provine, exercita o activitate profesionala intr-un Stat-membru gazda, el trebuie sa se straduiasca sa obtina o extindere a acestei asigurari si asupra activitatii profesionale pe care o exercita in Statul-membru gazda.

3.9.2.3. Atunci cand normele din Statul-membru din care provine avocatul nu-l obliga pe avocat sa subscrie o astfel de asigurare, sau cand extinderea asigurarii vizate la art. 3.9.2.2. sus-mentionat se dovedeste imposibila, avocatul trebuie sa incheie totusi o asigurare pentru activitatea profesionala desfasurata intr-un Stat-membru gazda, respectiv pentru serviciile prestate clientilor din acest Stat-membru, asigurare care sa fie cel putin egala cu cea care se aplica avocatilor din Statul-membru gazda, exceptand cazul in care ii este imposibil sa obtina o astfel de asigurare.

3.9.2.4. In cazul in care avocatul nu poate obtine o asigurare in conformitate cu normele sus-mentionate, el trebuie sa-i informeze pe aceia dintre clientii sai care risca sa fie prejudiciati din aceasta cauza.

3.9.2.5. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un Stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din Statul-membru din care provine si al celor din Statul-membru gazda, sa se conformeze in exclusivitate normelor aplicabile asigurarii pentru raspunderea profesionala in Statul-membru gazda. In acest caz, avocatul are obligatia de a lua masurile necesare pentru a-si informa clientii ca asigurarea sa este in conformitate cu normele aplicabile in Statul-membru gazda.


4. RELATIILE CU MAGISTRATII

4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara

Avocatul care se prezinta in fata unei jurisdictii dintr-un Stat-membru sau participa la o procedura in fata unei astfel de jurisdictii trebuie sa respecte normele deontologice aplicabile in respectiva jurisdictie.

4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor

Avocatul trebuie sa respecte, in orice circumstanta, caracterul contradictoriu al dezbaterilor. El nu poate, de exemplu, sa contacteze un judecator, cu privire la o cauza, fara a-l informa in prealabil pe avocatul partii adverse.

El nu poate transmite unui judecator acte, note sau alte documente, fara ca acestea sa fi fost comunicate, in timp util, avocatului partii adverse, cu exceptia cazurilor in care respectivele demersuri sunt autorizate prin normele de procedura aplicabile. In masura in care normele de drept nu interzic acest lucru, avocatul nu poate sa divulge sau sa supuna instantelor o propunere de solutionare a cauzei, facuta de partea adversa sau de catre avocatul acesteia, fara o autorizare expresa din partea avocatului partii adverse.

4.3. Respectul fata de judecator

Avocatul va da dovada de respect si de loialitate fata de oficiile judecatorului, dar, in acelasi timp, isi va apara clientul in mod constiincios si fara teama, fara a tine cont de propriile sale interese si nici de vreo consecinta de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.

4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare

Avocatul nu trebuie, in nici un moment, sa furnizeze judecatorului, cu buna stiinta, o informatie falsa sau de natura sa il induca pe acesta in eroare.

4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor exercitand functii similare

Normele aplicabile in cazul relatiilor dintre un avocat si un judecator se aplica, in egala masura, si in cazul relatiilor avocatului cu un arbitru, cu un expert sau cu orice alta persoana insarcinata, in mod ocazional, sa il asiste pe judecator sau pe arbitru.


5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

5.1. Confraternitatea

5.1.1. Confraternitatea impune ca relatiile dintre avocati sa fie bazate pe incredere, spre interesul clientului si pentru a evita atat procesele inutile cat si orice comportament susceptibil sa impieteze reputatia profesiei. Totusi, ea nu trebuie sa puna niciodata in opozitie interesele avocatilor si interesele clientului.

5.1.2. Avocatul recunoaste drept confrate pe orice avocat dintr-un alt Stat-membru; el manifesta fata de acesta un comportament colegial si loial.

5.2. Cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite

5.2.1. Este de datoria oricarui avocat caruia i se adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat-membru sa se abtina sa accepte o cauza pentru care nu are competenta necesara; intr-o astfel de situatie, el trebuie sa isi ajute confratele sa intre in contact cu un avocat care sa fie in masura sa-i ofere serviciul cerut.

5.2.2. Atunci cand avocatii din doua State-membre diferite lucreaza impreuna, amandoi au datoria de a tine cont de diferentele care pot exista intre sistemele lor legislative, barourile lor, competentele si obligatiile lor profesionale.

5.3. Corespondenta transmisa intre avocati

5.3.1. Avocatul, care adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat-membru o comunicare careia doreste sa i se confere un caracter "confidential" sau "without prejudice", va trebui sa precizeze in clar acest lucru inca din momentul expedierii respectivei comunicari.

5.3.2. In cazul in care destinatarul comunicarii nu este in masura sa ii confere acesteia un caracter "confidential" sau "without prejudice", el va trebui sa o returneze expeditorului fara a lua cunostinta de continutul acesteia.

5.4. Onorariile pentru recomandare

5.4.1. Avocatul nu poate nici sa pretinda si nici sa accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui tert un onorariu, un comision sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui client sau ca a trimis un client la un avocat.

5.4.2. Avocatul nu poate plati nimanui un onorariu, un comision si nici vreo alta compensatie in contrapartida pentru ca i-a fost prezentat un client.

5.5. Comunicarea cu partea adversa

Avocatul nu poate intra in relatie directa cu o persoana, cu privire la o anume cauza, atunci cand stie ca respectiva persoana este reprezentata sau asistata de un alt avocat, exceptand cazul in care el are acordul confratelui sau si cu obligatia de a-l tine la curent pe acesta din urma.

5.6. (Abrogat prin Hotararea Sesiunii Plenare a CCBE, la Dublin, in 6 decembrie 2002.)

5.7. Raspunderea pecuniara

In relatiile profesionale dintre avocatii unor barouri din State-membre diferite, avocatul care nu se limiteaza doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta ci incredinteaza o cauza unui omolog al sau ori il consulta intr-o cauza, este personal obligat, chiar in caz de neprezentare a clientului, sa-i achite confratelui din strainatate, pentru consiliere, onorariile, cheltuielile si sumele avansate de catre acesta din urma din propriul buget. Totusi, respectivii avocati pot conveni, inca din momentul demararii acestor relatii, stabilirea unor dispozitii speciale cu privire la acest subiect. In plus, avocatul poate, in orice moment, sa limiteze obligatia sa personala la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor si sumelor avansate de confratele strain pana la data notificarii transmise acestuia din urma cu privire la decizia sa de a-si declina raspunderea pe viitor.

5.8. Pregatirea tinerilor avocati

Pentru a intari increderea si cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite si spre interesul bine inteles al clientilor, este necesar sa fie incurajata dobandirea unei mai bune cunoasteri a legilor si a normelor procedurale aplicabile in diferitele State-membre. In acest scop, in cadrul obligatiei sale profesionale de a asigura pregatirea tinerilor, avocatul va lua in considerare necesitatea pregatirii unor tineri confrati din alte State-membre.

5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State-membre

5.9.1. Atunci cand un avocat este de parere ca un confrate dintr-un alt Stat-membru a incalcat o norma deontologica, el trebuie sa-si atentioneze confratele asupra acestui lucru.

5.9.2. Atunci cand intre avocatii din mai multe State-membre apare vreun diferend personal, de natura profesionala, acestia trebuie sa incerce mai intai sa-l solutioneze pe cale amiabila.
5.9.3. Inainte de a angaja o procedura impotriva unui coleg dintr-un alt Stat-membru, pe tema unui diferend de tipul celui mentionat la paragrafele 5.9.1. si 5.9.2., avocatul trebuie sa informeze barourile din care fac parte cei doi avocati, pentru a permite respectivelor barouri sa-si dea concursul in vederea solutionarii diferendului pe cale amiabila.

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.